Nationalist

Daca nu ati aflat inca Romania are mai nou un “brand” turistic. Este cel din poza de mai sus. Nici prea-prea nici foarte-foarte. Cu alte cuvinte nici nu vomiti daca-l vezi da nici nu te da pe spate. Te lasa cam indiferent. Adevarul este ca seamana usor cu o reclama la un suc natural de fructe cu 90% E-uri. Dar sunt rautacios…

Nu mi-ar fi atras atentia aceasta “realizare” a unei membre a guvernului de viitoare trista amintire Boc daca nu as fi aflat cat a costat poza de mai sus. Va tineti bine? 800.000 de euro. Opt sute de mii de euroooo!!!! Nu de lei, nu de ruble, nu de forinti, de euuroooo!!! Va dati seama cate se puteau face in tara asta cu acesti bani? Se puteau plati pensiile pe un an a 700 de batrani, nu mai era nevoie sa se taie salariile a 1500 de functionari publici pe urmatorul an etc. etc. Construiau o scoala, un spital sau le renovau pe cele existente. Sigur, se poate spune ca se vor atrage turisti care sa aduca anual de 100 de ori mai multi bani cat s-a cheltuit pe aceasta poza. Oare? Va atrage aceasta poza stimati cititori? Ati vizita o tara cu un asemena logo? Dar daca ati sti ca acea tara nu are drumuri, nu are infrastructura, are niste servicii de toata jena pentru turisti (sigur, este o diferenta intre pensiunile private de la munte si marile hoteluri de la mare, dar din pacate nu vor fi promovate pensiunile micilor intreprinzatori cinstiti), este plina de hoti si excroci care abia asteapta sa jefuiasca un turist? Ati mai da bani mai multi ca in Grecia si Bulgaria ca sa o vizitati? Si atunci cu ce ne ajuta frunza asta in vant?

Poate ca nu ne ajuta pe noi dar pe cineva sigur ajuta. Luata la intrebari, Udrea a dat din colt in colt si a dat vina pe firma de publicitate angajata pentru acest proiect. Firma respectiva a refuzat sa comenteze invocand clauzele de confidentialitate din contractul cu ministerul condus de Udrea. Cum ar veni noi nu avem voie sa stim ce se intampla cu banii nostri. Din nefericire pentru ei insa, NapocaNews a aflat ca “logo”-uri asemanatoare se vand online cu numai 49 $. Pe de alta parte, Evenimentul Zilei scrie ca frunza noastra seamana cu cea a unei cunoscute companii de constructii din Marea Britanie. Acum daca respectiva firma de publicitate ar fi luat frunza de pe net nu ar fi nici o problema, au dat 49$ e totul legal. Problema este cu tupeul pe care l-au avut sa ceara 800.000 de euro pe ceva ce valoreaza 49$. Presupun ca au mai inclus si alte servicii in pret dar oricum nu cred ca valorau opt sute de mii. Si problema nu ar fi nici ca au avut baietii destepti din publicitate tupeu, ci ca au gasit niste prosti sa le si dea acei bani. Numai ca prostii nu au dat banii lor, ci pe ai nostri! Ca doar nu credeti ca a existat vreo intelegere intre cineva de la minister si cineva din respectiva companie pentru vreun comision gras ceva? Nuu creed… Udreaaa?? Niciodata n-ar face asa ceva!

Si ce treaba are Romania cu frunza pana la urma? Nu puteau sa gaseasca si ei un simbol mai potrivit? De exemplu ceva cu Adriean Videanu cu mana intinsa, spunandu-i “silvople mosiu” lui Johannes Hahn ca are si el un Marmosim de hranit acasa. Sau un discriminat cu mana in buzunarul unui turist spunandu-i acestuia “uelcam tu za carpeitian gardan”. Nu merge? Atunci poate un pitic sau o eleva porno ceva? Un marinar care-si vinde vaporul? O prostituata ce ajunge ministru (ce american dream, asta este romanian nightmare)? Sau poate ca au fost totusi inspirati cei ce au ales frunza pentru ca tot vine toamna, si sa vezi ce o sa mai cada ministrii guvernului actual ca frunzele putrezite.

Sau ca Ceausescu secerati…

Banu Maracine

          Asociaţia „Noi Românii” solicită Statului Ungar cât şi conducătorilor minorităţii maghiare din România să-şi ceară scuze public pentru genocidul practicat împotriva românilor din Ardealul ocupat prin aplicarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Luna august 2010, adică la împlinirea a 70 de ani de la atrocităţile săvârşite, este un bun prilej pentru dumneavoastră de a cere scuze românilor pentru crimele abominabile săvârşite la Ip, Trăznea, Moisei şi nu numai.

          Este vie încă în memoria tuturor teroarea la care aţi supus românii, omorându-i bestial, obligându-i să-şi părăsească credinţa creştin ortodoxă, să-şi maghiarizeze numele ori să meargă în bejenie la fraţii lor, dincolo de frontiera artificial creată.

          Prin faptele inaintaşilor voştri, cărora acum le faceţi chip cioplit, aţi inspirat modelul Kosovo. Dumneavoastră mai vreţi încă o dată să repetaţi Kosovo? De ce? Pentru că aveţi experienţă în domeniu?

          Ca să credem că reconcilierea româno-maghiară e sinceră din partea conducătorilor Ungariei şi a conducătorilor minorităţii maghiare e necesar să recunoaşteţi şi să vă asumaţi faptele oribile săvârşite acum 70 de ani.

          Domnule Victor Orban, domnule Laszlo Tokes, domnule Bela Marko, domnule Arpad Andras Antal, domnule Şandor Tamaş şi toţi ceilalţi aşteptăm de acum şi până la 30 august 2010 acest gest de bun simţ. Vă lăsăm dumneavoastră alegerea momentului şi locului. Aşteptăm!

Director Executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Franta se zburleste la Romania in problema tiganilor si ne spune de la obraz : vreti in Schengen atunci luati-va acasa toti tiganii care au impanzit Europa, si impiedicati-i sa se mai intoarca in Franta, Spania, Italia, etc.Secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, critica guvernul roman pentru modul in care actioneaza in problema tiganilor. Intr-un interviu pentru RFI, el reproseaza autoritatilor de la Bucuresti ca nu isi indeplinesc promisiunile si spune ca Franta are “rezerve” in privinta aderarii Romaniei la spatiul Schengen in 2011. Pierre Lellouche mai spune ca statele europene sint responsabile pentru ceea ce fac cetatenii lor si ca Romania este prima responsabila pentru tiganii romani. Exista un plan de ajutorare a romilor romani sa se intoarca in tara lor. Ei primesc un bilet de avion si 300 de euro ca sa se intoarca in Romania. “Anul trecut cam 8.000 de persoane s-au intors in Romania prin acest program, dar multi dintre ei au revenit in Franta. Avem o adevarata problema cu aceste ajutoare. Noi dam un ajutor pentru intoarcere, dar de fapt ai impresia ca platim un bilet dus intors. Sistemul nu functioneaza. Politia ne spune ca din momentul in care se vor inmulti pasapoartele biometrice ii vom sti pe cei care pleaca si vin. Ar trebui sa existe insa si un control al intrarilor in tara, ceea ce nu exista.” spune Lellouche.
Tot secretarul de stat francez ne da si dimensiunea afacerii tiganesti ” Romania primeste 20 de miliarde de euro din fondurile de coeziune. Mi-ar placea ca acesti bani sa fie folositi pentru aceasta populatie care sufera. Trebuie ca aceasta chestiune roma sa fie o conditie pentru Schengen.”
Da, ati citi bine.
20 mld. euro este miza afacerii tiganesti despre care vorbeam aici http://www.urbaniulian.ro/2009/08/03/uitati-cum-se-integreaza-rromii-sau-cum-se-sifoneaza-banii-publici-in-numele-lor/ sau aici http://www.urbaniulian.ro/2009/07/14/afacerea-tiganilor-din-romania-cea-mai-realista-analiza-despre-o-mare-frauda-nationala/.
Revenind la ceea ce ne cere Franta.
Adica sa transformam Romania intr-un ghetou pt tigani, asta vrei sa spuna monsieur Lellouch?

Nu e o idee prea europeana, pute a rasism. Eu propun sa isi pastreze UE banii si sa ii integreze ea pe tigani, sau macar sa ne arate asa, demonstrativ, cu vreo 100 de tigani cum reuseste ea sa ii integreze, pe banii nostri chiar….Din moment ce au devenit cetateni europeni de ce nu-i integreaza ei? De ce le ingradesc dreptul la libera circulatie? Daca lor le place acolo :)…
Tiganii sunt o problema de sute de ani, integrarea lor este o utopie.
Natiunile care i-au tolerat sunt din cele unde statul e mai slab si infractionalitatea este complice cu puterea si unde exista natiuni care nu stiu ce inseamna simtul civic.
Francezii nu sunt la fel de obisnuiti cu astfel de comunitati, e evident ca vor sa-i parasuteze inapoi, de ce nu acceseaza ei fondurile pentru integrarea tiganilor? Ca nu se poate.
Problema francezilor vine din ineficienta institutiilor lor, in special a politiei.
Aceasi neintegrati care-si fac acum de cap in toata Europa de vest traiau si actionau in Romania inainte de integrare. Cum se face ca noi nu ne plangeam atata? E simplu: politia romana, putreda de corupta cum e, ii cunostea pe toti (ca doar sunt tovarasii lor) si tinea batista pe tambal asa cum procedeaza si in zilele noastre.
Dupa ruperea granitelor insa, toata aceasta problema sociala a migrat acolo unde traiul lor era cel mai usor, unde politia era cel putin la fel de corupta sau incompetenta ca la noi . Principiul minimei rezistente, nu?
Faptul ca o tara sau un oras se plang de problema tiganilor este o dovada a ineficientei institutiilor locale. Fiecare din faptele de care se plang acesti asa zisi reprezentanti ai comunitatilor locale sau nationale e sanctionata de lege si poate fi pedepsita. Daca insa institutiile tale sunt vraiste, daca ai risipit aiurea bugelete lor imense fata de bugetele de la noi, vei fi coplesit.
Deci, replica mea pentru  Lellouche este: de ce nu-i bagi la zdup pe tiganii care au inundat Parisul sau Valea Loirei? De ce nu-ti trezesti politia din visare?
Pentru ca problema nu e numai cu romanii proaspat integrati, ci si cu magrebienii, si cu albanezii si cu francezii neaosi. “Tiganii romani” sunt doar niste tapi ispasitori pentru incompetenta crasa a politiei lor iar cuvantarile lellouchiene sunt demagogie curata. Sau murdara.Sursa: UrbanIulian.ro

Ascensiunea lui H.R. Patapievici (foto, 1993), de la un mărunt ziarist la un aşa-zis protejat şi om de-al preşedintelui Traian Băsescu, are toate dimensiunile unei “afaceri de familie”, de sânge, şi devoalează întreaga reţea, întinsă ca o pânză de păianjen asupra României. Pe lângă majoritatea agenţilor sovietici din România, grupaţi după 1990 de Silviu Brucan în diverse grupuri, s-au consolidat, pe criterii de apartenenţă la vechea reţea a Kominternului şi Kominformului, noi agenţi de influenţă. Cercetarea trecutului de familie al multora dintre vocile sonore “anticomuniste” de azi ne vor releva o viaţă de huzur în nomenclatura comunistă a cadrelor bolşevice venite din URSS, chiar dacă unele au fost “marginalizate” după deconspirarea legăturilor lor cu spionajul sovietic. Nici Patapievici junior nu face excepţie. Conform biografiei oficiale romanţate, tânărul Patapievici a fost descoperit şi apreciat de un fost troţkist, convertit la Europa Liberă, Virgil Ierunca, pe când scria la săptămânalul Uniunii Scriitorilor a lui Mircea Dinescu, “Contrapunct”. Nimeni nu ne lămureşte însă cum a ajuns, din cercetător la unul din institutele controlate de Securitate – Institutul pentru Studierea Semiconductorilor, din cadrul Întreprinderii de Cercetare şi Producţie Materiale Semiconductoare din Bucureşti – să scrie la “Contrapunct” şi la revista “22″, a Grupului pentru Dialog Social, al cărui membru a devenit rapid, şi să devină ditamai “cercetătorul privat în istoria ideilor”, după cum se autodescrie. Trecutul tatălui său, acelaşi cu al majorităţii membrilor GDS, spune tot. Deşi Vladimir Tismăneanu se scăpase că în copilărie se jucase cu micul Romi Patapievici pe străzile “cartierului roşu” – pe care azi vor să-l vopsească (tot) împreună, schimbându-i numele – în 1992, ajuns la Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, tânărul fizician nu ezita să-şi cosmetizeze trecutul pe placul celor doi. Dacă Tismăneanu se prezentase celor două “voci” ale Europei Libere drept “regalist”, Patapievici alege – cu profesionalism, am putea spune – o altă biografie, care dă bine: fiu de deţinut politic. Monica Lovinescu, în Jurnal, 1990-1993, la pagina 291, îl prezintă astfel pe fizicianul ajuns la Paris cu o bursă de două luni (?!): “Descoperim un tânar (are 35 de ani şi pare cu vreo zece mai puţin) simplu, emoţionant şi emoţionat, aproape patetic, care ne vorbeşte de tatăl lui ieşind din închisoare şi nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără să-i fi spus fiului suferinţele prin care a trecut”. Cum Patapievici fiul s-a născut în 1957, se poate presupune că îşi aducea aminte de momentul ieşirii tatălui din puşcărie pe când era copil, în anii 1964-65, când, după plecarea consilierilor URSS, regimul comunist a eliberat toţi deţinuţii politici închişi în perioada ocupaţiei sovietice, elitele intelectualităţii, ale preoţimii ortodoxe sau ţărănimii anticomuniste. Dramatic. Peste ani, Patapievici îşi mai aminteşte nişte detalii, într-un editorial din “Evenimentul Zilei”: “Tatăl meu a fost un refugiat din Cernăuţi”. Fugea de sovietici, explica Patapievici, împreună cu un văr, din familia bunicii sale, Rozalia Smercianski. A ales Polonia, mai spune fiul, pentru că ştia că România va fi şi ea invadată. Patapievici junior ne dă de înţeles că este vorba de invadarea Bucovinei de nord de către trupele Armatei Roşii, în urma ultimatumului din 1940. Experienţa aceasta groaznică, dublată de anii de închisoare politică se pare că l-au afectat teribil pe Patapievici senior: “Toată viaţa lui, tata a rămas îngrozit de ruşi”, spune fiul. A fost atât de oripilat încât a refuzat să meargă într-o vizită la CAER, mai spune “fiul lupului paznic la oi”. Read the rest…

Luni, 2 august 2010, în incinta Penitenciarului din Aiud va avea loc vernisajul expoziţiei Numitorul comun: moartea şi Conferinţa Comunismul nu este istorie, susţinută de domnul dr. Marius Oprea, coordonatorul CICCR, fost consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Emil Constantinescu şi apoi al premierului Călin Popescu Tăriceanu. Aceste manifestări vor fi precedate de proiecţia filmului documentar Vânătorul de securişti, o peliculă realizată de o echipă de televiziune franceză, în care sunt prezentate aspecte din activitatea de cercetare a colectivului de arheologi ai CICCR pentru căutarea şi deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale celor ucişi de Securitatea fostului regim comunist.
Organizarea unei asemenea expoziţii cu o tematică specială precum şi susţinerea unei astfel de conferinţe în spaţiul unei închisori, reprezintă un fapt inedit în România. Aceste manifestări, care prezintă crimele şi atrocităţile comise de Securitatea comunistă, se adresează, cu această ocazie, persoanelor aflate în detenţie pe diferite termene în penitenciarul Aiudului.
Activităţile menţionate vor începe în ziua amintită, la ora 10,30, locul de desfăşurare fiind Clubul Penitenciarului. În intervalul de timp programat pentru desfăşurarea acestor activităţi, accesul reprezentanţilor mijloacelor mass-media este liber pe bază de legitimaţie.
Expoziţia va fi deschisă în perioada 2 – 7 august 2010, în acest interval de timp ea putând fi văzută de întregul efectiv de deţinuţi dar şi de personalul angajat al închisorii.

EXPOZIŢIA: NUMITORUL COMUN – MOARTEA
Expoziţia, găzduită de Penitenciarul din Aiud, a fost realizată de Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR), Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj şi Fundaţia Konrad Adenauer, beneficiind şi de colaborarea muzeelor de istorie din Aiud şi Turda. Expoziţia prezintă 11 acţiuni de căutare şi deshumare ale unor opozanţi ai regimului comunist, care au fost executaţi de Securitate, fără judecată, în perioada anilor 1948 – 1952.
Aceste acţiuni au avut loc în urma cercetărilor de teren şi pe baza unor solicitări venite din partea rudelor şi urmaşilor celor ucişi, fiind desfăşurate în perioada anilor 2007 – 2009 de către specialişti, arheologi şi istorici, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România. Schimbările instituţionale intervenite în ultima perioadă de timp la acest institut, au făcut ca acest tip de investigaţii speciale să fie oprite, iar personalul de specialitate implicat să fie îndepărtat din cadrul instituţiei. Aceşti oameni îşi continuă însă importanta activitate de cercetare fie în cadrul recent înfiinţatului Centru de Investigare a Crimelor Comunismului din România, fie în calitate de colaboratori voluntari din partea altor instituţii. Materialele şi obiectele care alcătuiesc expoziţia aparţin Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj.
Cazurile prezentate în cadrul expoziţiei cuprind un număr de 18 persoane executate, toate prin împuşcare, 17 dintre acestea fiind descoperite şi apoi deshumate prin metode arheologice pe teritoriul localităţilor Hălmăsău, Nepos (jud. Bistriţa-Năsăud), Glodghileşti, Băieşti (jud. Hunedoara), Satu Mare, Teregova (jud. Caraş-Severin), Sântejude-Vale (jud. Cluj), Sălciua şi Dealul Capsei (jud. Alba). Unul din cazurile prezentate abordează problematica unei persoane ucise în satul Muşca, jud. Alba, al cărui mormânt a fost căutat în mai multe rânduri, însă acesta nu a fost găsit. În locaţiile amintite, cei ucişi au fost îngropaţi fie în gropi individuale (Glodghileşti, Satu Mare, Băieşti, Sălciua, Dealul Capsei, Sântejude-Vale, Muşca), sau în gropi comune, cu două victime (Hălmăsău / Dealul Şasa-Poieni, Teregova), trei victime (Nepos), sau patru victime (Hălmăsău – sat).
Expoziţia cuprinde obiecte descoperite asupra celor ucişi, fotografii de familie, fotografii provenite din arhiva fostei Securităţi sau făcute în timpul acţiunilor arheologice de deshumare, imagini video de la deshumări şi interviuri cu rude şi urmaşi sau cu anumite persoane care i-au cunoscut pe cei executaţi.
Expoziţia se adresează în primul rând tineretului, elevilor de liceu şi studenţilor, dar şi celor care au cunoscut în mod direct perioada comunistă, însă ştiu prea puţin despre atrocităţile şi victimele directe ale Securităţii la începuturile regimului comunist în România.
Expoziţia Numitorul comun: moartea, a fost prezentată până în prezent în următoarele locuri din ţară şi străinătate:
- Cluj-Napoca (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei): 21 oct. – 8 nov. 2009.
- Bucureşti (Muzeul Ţăranului Român): 11 – 29 nov. 2009.
- Alexandria (Muzeul Judeţean Teleorman): 14 – 29 ian. 2010.
- Giurgiu (Muzeul Judeţean Teohari Antonescu): 2 – 16 febr. 2010.
- Praga / Cehia (Universitatea Carolina): 22 febr. – 5 mart. 2010.
- Alba Iulia (Muzeul Naţional al Unirii): 21 apr. – 4 mai 2010.
- Braşov (Muzeul Judeţean de Istorie): 14 – 31 mai 2010.
- Sighetu Marmaţiei (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj – Extensiunea Universitară Sighet): 10 iunie – 12 iulie 2010).Relaţii suplimentare la tel. 0721400396

Dintre materialele primite recent la redactie ne-a atras atentia cel de mai jos. Titlul e sugestiv: “Parinti inteligenti.” Majoritatea parintilor sunt buni si cu totii ne dorim sa fim parinti buni. Dar din nefericire, asa cum arata articolului de mai jos, mai avem de invatat. Nu toti suntem parinti “inteligenti.” E o deosebire intre un parinte bun si unul inteligent. Parintele inteligent e parinte bun dar in plus e si inteligent. Care e diferenta? De ce e important ca pe linga a fi parinti buni trebuie sa fim si parinti inteligenti? Raspunsurile le aflati mai jos.

Nu cunoastem sursa originala a materialul. Ne-a fost transmis de d-l Dragos Albei, presedintele Pro Vita Constanta. Ii multumim. Articolul poate fi accesat si la http://www.dragosalbei.ro/educatie-si-familie/33-familie/109-despre-parinti-inteligenti-in-ziua-de-azi-nu-ajunge-sa-fim-parinti-buni-ci-trebuie-sa-devenim-parinti-inteligenti 

Parinti Inteligenti

Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.

Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.
Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.
Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?

O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.  Read the rest…