Nationalist

Prezentăm mai jos, replica dată de candidatul nostru la primăria Capitalei, dl Florin Dobrescu, faţă de articolul tendenţios din Cotidianul, preluat de Realitatea.net.

Către: Redacţia publicaţiei Cotidianul, Redacţia Realitatea.net

Onorată Redacţie,

În ziua de marţi 15.05.2012, portalul on-line al publicaţiei Cotidianul, a publicat articolul „Un candidat la Primăria Bucureştiului execută salutul nazist” (http://www.cotidianul.ro/un-candidat-la-primaria-capitalei-saluta-in-stil-nazist-182615/), avînd ca autor pe ziarista Ioana Radu, articol conceput într-un mod neprofesionist şi cu o stridentă nuanţă de senzaţional.

Prin faptul că în acest material se afirmă că subsemnatul Florin Dobrescu, candidat la Primăria Capitalei din partea Partidului „Totul pentru Ţară”, aş manifesta „dragoste pentru nazism”, insinuîndu-se că aş fi participat la manifestări cu acest caracter şi făcîndu-se o legătură directă cu ordonanţa 31/2oo2 privind interzicerea organizațiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, consider că publicaţia dvs. a comis o gravă greşeală menită să-mi aducă serioase prejudicii atât în plan moral, cât şi în ceea ce priveşte candidatura mea la Primărie.

Faptul de a fi înlăturat ulterior de pe portal ştirea în cauză, nu poate constitui o circumstanţă atenuantă pentru dvs., deoarece răul deja era făcut. La ora ştergerii ştirii de pe Cotidianul.ro, articolul fusese deja preluat ca atare de alte portaluri media, precum Realitatea.net , (http://www.realitatea.net/alegeri-locale-2012-un-candidat-la-primaria-bucurestiului-executa-salutul-nazist_942208.html), căreia de asemenea îi adresez protestul meu pe această temă.

Celor două redacţii care au înţeles să promoveze cu atâta uşurinţă o ştire de un senzaţional ieftin, ce eludează atât adevărul istoric, cât şi imparţialitatea deontologiei jurnalistice, le cer în mod imperativ să prezinte imediat acest drept la replică din partea unui om acuzat pe nedrept.

Trebuie să ştiţi, domnilor redactori, şi dvs. doamnă ziarist, că Mişcarea Legionară, la acţiunile pentru promovarea căreia particip deseori (cum era şi cazul fotografiei folosite de dvs. de pe Facebook), nu a fost condamnată de Tribunalul de la Nurnberg, fiind exonerată de crime la adresa umanităţii, şi nefiind considerată de acesta ca o organizaţie fascistă sau hitleristă.

Mai mult decât atât, vreau să vă aduc la cunoştinţă că bunicii şi rudele mele, militanţi în Mişcarea Legionară, au fost persecutaţi de dictatura antonesciană, între 1941 şi 1944, fiind aresaţi şi deţinuţi în închisorile politice. De asemenea, vă informez că între 1941 şi 1944, sute de lideri legionari refugiaţi în Germania lui Hitler au fost internaţi în lagărele de concentrare, alături de categoriile politice şi etnice aflate în dizgraţia celui de-al treilea Reich.

Sunt chestiuni astăzi de notorietate, accesul la aceste informaţii fiind liber, în cărţi sau pe internet.

În aceste condiţii, am dreptul legitim să mă întreb: al cui joc îl faceţi? Mai ales că suntem în campanie elctorală.

Faptul că vrem să facem ordine în Primărie şi să stârpim corupţia din instituţie, nu justifică un asemenea joc incorect din partea dvs., care ar trebui să fiţi imparţiali, ca jurnalişti.

În consecinţă, vă cer, domnilor redactori de la Cotidianul şI Realitatea.net, să retrageti de pe portaluri articolele calomnioase, şi să prezentaţi acest drept la replică.

Cu stimă,

Florin Dobrescu

Ministrul israelian de Interne, Eli Yishai, a afirmat, miercuri, ca majoritatea imigrantilor din Africa sunt implicati in actiuni infractionale si ar trebui plasati in inchisoare. Yishai a spus ca Israelul este dispus sa ofere asistenta financiara imigrantilor, pentru ca acestia sa plece din tara.
Intr-un interviu, Yishai a facut o distinctie intre refugiati si imigranti, spunand: “Oricine este considerat refugiat, si sunt putini, poate sta. Nu se poate sa abandonam securitatea israelienilor”, noteaza Haaretz.

Declaratiile lui Yishai vin in contextul rapoartelor tot mai numeroase privind activitatea infractionala in randul comunitatii de refugiati si imigranti. Marti, patru imigranti din Eritreea au fost arestati la Tel Aviv, fiind suspecti de violarea unei tinere de 19 ani.

Tot in cursul acestei saptamani, Ministerul israelian de Externe a anuntat ca legea internationala nu pune bariere deportarii tuturor celor 700 de sud-sudanezi care traiesc in Israel, insa statul ar trebui sa examineze situatia fiecaruia, pentru a se asigura ca viata lor nu este in pericol daca sunt trimisi inapoi.

Sursa: Ziare.com

URSS a avut o politică agresivă, de impunere a forței în raport cu statele vecine, în special față de România și Polonia, țări pe care a vrut la un moment dat să le desființeze, a declarat marți, la Chișinău, dr. Leonid Ghibianskiy, de la Institutul de Slavistică al Academiei de Științe a Rusiei.

Afirmațiile sale au fost făcute în cadrul conferinței „Basarabia 1812, problema națională și implicațiile internaționale”.

Evenimentul a avut loc în contexul împlinirii a 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus.

Istoricul moscovit a recunoscut că cercetătorii sovietici au aflat abia la sfârșitul anilor 80 despre prevederile secrete ale Tratatului Ribbentropp-Molotov, privind împărțirea Poloniei și ocuparea țărilor baltice și Basarabiei, lucru care a dat peste cap întreaga istoriografie a URSS, construită pe ideea eroismului antifascist.

Ioana Radu

Sursa: Cotidianul

Autor: Monika Krajnik

Vestea că osemintele scriitorului secui Nyiro Jozsef, militant fervent pentru refacerea Ungariei Mari, vor fi aduse și îngropate în România au stârnit indignarea președintelui PRM Cluj, Gheorghe Funar.

„Se știe că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, amiralul fără flotă, evreul Horthy Miklos, a trimis din Ardeal peste 150.000 de evrei la exterminare în lagărele din Germania. Apoi, Horthy Miklos nu a mai fost de găsit. A murit la 92 de ani, în Portugalia. Oasele i-au fost aduse în Ungaria în urmă cu câțiva ani și au fost organizate funeralii naționale. Acum, în mod paradoxal, osemintele unui alt militant pentru Ungaria Mare, Nyiro Jozsef, care a murit în Spania și ale cărui rămășițe au fost aduse recent în Ungaria, sunt din nou expatriate. Ungaria îi refuză oasele și niște unguri, cetățeni români, s-au găsit să facă o faptă bună și să le îngroape în sfântul și primitorul pământ românesc”, a comentat Gheorghe Funar, pentru „Adevărul”, evenimentele care vor avea loc, la Odorheiu Secuiesc, în data de 27 mai.

Înhumare, de Rusaliile Catolice

Rămăşiţele pământeşti ale scriitorului maghiar originar din Secuime Nyiro Jozsef vor fi aduse în România cu prilejul Hramului Rusaliilor Catolice şi vor fi înhumate, în 27 mai, în cimitirul romano-catolic din Odorheiul Secuiesc. Osemintele au fost exhumate, în aprilie anul acesta, și aduse din Spania în Ungaria, la Budapesta, de unde vor fi transportate cu trenul la Odorheiu Secuiesc.

Nyiro Jozsef (1889 - 1953) a fost un cunoscut scriitor, preot romano-catolic şi jurnalist care s-a născut în zona Harghitei, a studiat la Alba Iulia şi la Viena şi a trăit aproape două decenii la Cluj. În 1941, a ajuns membru al Parlamentului din Budapesta, moment în care s-a mutat în Ungaria. În anul 1950 s-a stabilit la Madrid, în Spania, unde s-a stins din viaţă trei ani mai târziu.

Purtătorul de cuvânt al Partidului Civic Maghiar, filiala Odorheiu Secuiesc, Molnar Miklos, a negat existenţa oricărei legături dintre Nyiro Jozsef şi Partidul „Crucea cu Săgeţi”. „Puţini cunosc, de fapt, adevărul. Nyiro era un antibolşevic convins şi a fost hărţuit de comunişti. Nu a fost membru al Partidului «Crucea cu Săgeţi» şi nu a fost declarat niciodată criminal de război”, a explicat Molnar.

Molnar Miklos a confirmat însă faptul că Nyiro Jozsef a militat pentru refacerea Ungariei Mari. „Asta este însă ceva normal. Şi eu gândesc la fel, şi eu îmi doresc refacerea Ungariei Mari şi îmi asum acest lucru”, a punctat purtătorul de cuvânt al Partidului Civic Maghiar, filiala Odorheiu Secuiesc.

Sursa: Adevarul

Istoria Gulagului este povestea unui razboi dus impotriva propriului popor. Sinistrul experiment al lui Stalin a luat viata a milioane de oameni. Numarul exact al victimelor ramane necunoscut pana in ziua de astazi.
Cand Maxim Gorki a ajuns, in 1929, in Insulele Solovetsky, aflate in nordul Rusiei in largul Marii Albe, pentru a analiza la fata locului “puterea de regenerare a muncii din lagare”, scriitorul a ratat toata partea intunecata a lucrurilor: conditiile inumane in care munceau oamenii, construind un canal cu mainile goale, practic. Gorki a compus un imn solemn pentru tabara de aici, in care saluta “nasterea omului nou”.

La nivel european lucrurile se vedeau altfel, multumita propagandei rosii. Printre altele, o comisie britanica de ancheta vedea situatia jalnica a sutelor de muncitori care mureau de foame ca “un act de eliberare, o revolutie de reeducare prin munca”. Dar ce au vazut britanicii de fapt? Pentru a creea aceasta impresie asupra strainilor, muncitorii adevarati au fost ascunsi in padurile din Karelia, iar, in locul lor, oaspetilor le-au fost prezentati sateni fericiti, adusi acolo exclusiv cu acest scop propagandistic, noteaza Deutsche Welle.

Lumea din afara acestui laborator al umilintei si barbariei, inclusiv Occidentul, ignora acest experiment oribil. Dupa atacul lui Hitler asupra Europei si inceputul razboiului se asterne tacerea in ceea ce priveste teroarea lui Stalin, revarsata asupra propriului popor.

In fapt, chiar si primele articole postbelice pe aceasta tema nu atrag atentia Europei, si, numai datorita scriitorului Alexandr Soljenitan si Perestroikai tarzii, lucrurile incep sa se schimbe.

Cel putin 20 de milioane de oameni au trecut prin Gulag

Prima decizie a comisarilor populari sovietici, privind eliminarea sau deportarea dusmanilor de clasa, a fost luata in septembrie 1918, in mijlocul razboiului civil. Dupa revolutia bolsevica din 1917, Lenin declara ca orice “inamic de clasa”, chiar si in absenta oricarei dovezi a vreunei crime comise impotriva statului, trebuie tratat ca un criminal.

In paralel, se construiesc primele lagare pentru infractori de drept comun, altii decat cei considerati dusmani ai poporului. Acestea erau lagare cu scopuri speciale, insa erau diferite radical de lagarele de munca fortata destinate oamenilor considerati periculosi pentru stat. In aceasta categorie erau inclusi prizonierii din razboiul civil rus, oameni de afaceri, fosti aristocrati sau mosieri, disidenti.

Teroarea rosie sovietica a fost urmata de un razboi brutal impotriva populatiei rurale, care a ucis peste 6 milioane de oameni. Comisia de lupta impotriva contrarevolutionarilor este inlocuita, intr-un final, cu un sistem de drept penal menit a-i condamna pe “dusmanii poporului” la munca fortata.

In 1929, acesta devine parte a reformei dreptului penal, care a dus la crearea Gulag - o institutie guvernamentala care avea in subordine intregul sistemul de lagare. GULAG a devenit ulterior un nume generic pentru sistemul de lagare al lui Stalin, insa, intial, termenul a fost folosit ca o abreviere a unei institutii de stat.

Istoria Gulagului este povestea unui razboi purtat impotriva propriului popor, care a durat mai multe decenii. Societatea rusa nu s-a recuperat nici acum pe deplin, in urma acestui razboi, explica scriitorul Jorg Barbovski, autor al unei carti pe aceasta tema. Muncitorii erau sacrificati in numele unor proiecte gigant, inutilizabile sau inutile.

De exemplu, numai pentru construirea canalului Marea Alba-Marea Baltica, ce pana la urma s-a dovedit partial inutil pentru navigatia maritima, au murit 25.000 de oameni, unele cifre indicand nu mai putin 100.000 de morti in cadrul acestui proiect.

Belomorkanal, cum a fost el numit, aduce avantaje economice limitate Rusiei din cauza adancimii sale de numai 3,65 metri, fapt care limiteaza accesul vaselor in canal.

In zilele “de glorie” ale Gulag, din 1929 pana la inceputul destalinizarii, prin aceste lagare trec in jur de 20 milioane de persoane. Numarul total al victimelor nu este cunoscut nici pana in ziua de azi, multi oameni murind chiar in momentul deportarii. Totodata, o mare parte dintre documentele de arhiva au fost pierdute.

Europa nu stie totul despre Gulag

Fondata in 1988, la Moscova, fundatia “Memorial” si-a stabilit ca obiectiv colectarea de documente si alte materiale provenite de la milioanele de victime ale stalinismului.

Arhiva “Memorial”, care cuprinde fotografii, jurnale, documente inedite, este principalul punct de interes al primei expozitii dedicate Gulag. Aceasta a fost recent deschisa in castelul german Neuhardenbreg.

Iulian Dumitrescu

Sursa: Ziare.com

Circa o mie de naţionalişti, membrii şi simpatizanţii Partidului Naţional Român şi al Mişcării Naţional Creştine-Noua Dreaptă din Chișinău, Orhei, Bălți, Ungheni, Fălești, Edineț, Briceni, Ștefan Vodă, Cantemir, Hâncești, Soroca, Ialovani, Anenii Noi, Tighina au participat la marşul comemorativ „200 de ani de la ocuparea Basarabiei” care a avut loc la Chișinău în data de 13 mai și a adunat peste 7000 de români din toate colţurile Ţării.

Manifestarea a fost organizată de Partidul Național Român, Asociaţia Veteranilor Războiului-1992 ,,Tiras-Tighina”, Forumul Democrat din Moldova, Mișcarea Națíonal-Creștină Noua Dreaptă şi alte organizaţii membre al Consiliului Unirii. De asemenea marşul a fost susţinut şi de galeriile FC Zimbru, FC Dacia, FC Steua-București din Basarabia, de reprezentanţii organizaţiilor de peste Prut: Noua Dreaptă -Bucureşti, Vatra Românească ect dar şi de Camarazii din Noua Dreaptă -Italia.
Coloana a pornit din PMAN spre ambasada Rusiei unde manifestanţii şi-au exprimat poziţia sa faţă de evenimentul din 1812 cât şi de politica promovată de Federaţia Rusă care încă îşi menţine Armata pe teritoriul R.Moldova. Apoi coloana s-a îndreptat spre ambasada Turciei care la fel ca şi Imperiul Ţarist poartă responsabilitatea pentru ruperea Basarabiei din trupul Ţării Moldovei. Marşul a fost încheiat la Teatrul de Vară unde a avut loc un concert de muzică patriotică.
Evenimentul a mai pus o piatră la temelia Mişcarii de Renaştere Naţională din Basarabia şi a apropiat clipa reântregirii Ţării.

Sursa: MNCBasarabia

Mii de oameni au participat astăzi la Marșul Unirii desfășurat în Capitală. Cântece românești, oameni îmbrăcați în costume naționale, sute de drapele ale României și Republicii Moldova - așa a arătat manifestația prilejuită împlinirii a 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Rusia Țaristă.

Participanții au venit în Piața Marii Adunări Naționale, după care au mers spre Amabasada Rusiei, înarmați cu pancarde: „Unirea face puterea” și scandând „Armata Rusă, afară!”.

Tot în PMAN au venit și câteva zeci de reprezentanți ai Partidului Patrioții Moldovei. Însă, spre deosebire de ziua de 25 martie, de data aceasta marșul unionist s-a desfășurat pașnic, poliția asigurând ordinea publică. Marșul urmează să continuie și la 16 mai.

Sursa: Unimedia

Laurentiu Dologa

In urma luarii din nou in stapanire a Basarabiei de catre Uniunea Sovietica, locuitori ingrijorati din mai multe judete ale provinciei ocupate se intalnesc pentru a-si decide soarta.

La inceputul toamnei lui 1945, in casa lui Vasile Batranac, apoi in cea a lui Victor Solovei, au loc intrevederi intre fruntasii mai multor sate din raionul Soroc, unde pun la cale organizarea unei miscari de rezistenta anticomunista, fiind lipsiti de posibilitatea refugierii in Romania.

In urma discutiilor purtate intre Vasile Batranac, Pimen Damascan, Teodosie Guzun, Nichita Bruma, Nicolae Prajina si Anton Romascan de-a lungul a cateva saptamani, se decide in luna octombrie infiintarea gruparii, cu scopul declarat de a se ridica la lupta impotriva sovieticilor.

Revolta basarabenilor impotriva carmuitorilor comunisti

Au loc pregatiri pentru mai mult de un an, iar din octombrie 1946 ei se reorganizeaza sub numele Organizatia Nationala din Basarabia “Arcasii lui Stefan”.

La acel moment, gruparea arata in felul urmator, avandu-i ca membri pe Victor Solovei, Anton Romascan, Ion Bruma, Pricopie Trofim, Nicolae Prajina, Maxim Bruma, Teodosie Guzun, Nichita Bruma si cu Vasile Batranac la conducerea gruparii, iar Pimen Damascan, ca adjunct. Pana in martie 1947, Arcasii lui Stefan numarau peste 140 de oameni.

O miscare disidenta inchegata

Organizatia era bine structurata, fiind impartita la nivelele inferioare in celule care apartineau fiecare de o anumita comuna. La randul lor, aceste celule erau subordonate unei singure sectii teritoriale.

In varful acestei piramide se afla Vasile Batranac. El le ofera luptatorilor un crez, a trasat principalele directii si teluri ale luptei anticomuniste, a stabilit regulile de conducere si organizarea miscarii, dar a intocmit si un indrumar destinat “arcasilor”.

Pe masura ce randurile lor se ingrosau au inceput sa se foloseasca de carnete de membru pentru recunosterea intre ei. In afara de inscriptia si sigiliul organizatiei, mai apareau pe acesta insemnele regale romanesti, o aducere aminte a vechii tari de care au fost dezlipiti.

Represaliile impotriva oamenilor sovieticilor au trecut pe un plan secundar, Vasile Batranac dorind mai intai sa puna o temelie solida organizatiei, inainte de a se rafui cu fortele de represiune.

El a dorit mai intai instigarea populatiei impotriva ocupantilor, pregatirea unor magazii de arme si munitii si strangerea legaturilor cu alte miscari de rezistenta din zona.

Infiintarea unui fond comun a fost o alta masura luata de el, toti membrii avand obligatia sa cotizeze o suma lunara, ca organizatia sa se poata sustina finaciar.

Sub obladuirea lui, miscarea s-a extins in peste treizeci de sate si comune, strangand sub ea simpatizanti ai luptei anticomuniste dispusi sa-i sprijine si sa-i ajute.

Gustul razbunarii aprinde spiritele

Insa, lipsa unor actiuni armate a nemultumit un numar mare de membri si au vorbit in cadrul unor intalniri despre necesitatea asasinarii unor presedinti de soviete satesti care demonstrau prea mult zel si chiar si al unui deputat al Sovietului Suprem din partea republicii moldovenesti, tocmai pentru a trimite un mesaj necrutator si cat se poate de clar agresorilor comunisti.

Din cauza acestor presiuni, pe 9 martie 1947, are loc o sedinta cu privire la inceperea acestor tipuri de represalii armate. Dupa discutii aprinse se adopta solutia de mijloc propusa de Victor Solovei.

A cerut ca aceste initiative sa fie totusi discutate in cadrul unui comitet intrunit special care urma sa hotarasca daca i se va da curs sau nu. Numai in cazul unui accept se trecea la comiterea faptei, cu mentiunea ca asasinatul trebuia sa para facut din cu totul alte motive, pentru a nu pune in pericol organizatia inca foarte vulnerabila si pentru a evita ca politia secreta sa le ia urma.

In ciuda acestui compromis, Vasile Batranac si-a continuat politica de strangere a relatiilor cu alte grupuri si a reusit sa intre in contact, pentru o viitoare colaborare, cu Vasile Baleanu, conducatorul organizatiei “Taranul Nationalist” din comuna Schineni din raionul Zgurita.

Libertatea are propriul pret

Nu era cu putinta ca aceste ispravi sa treaca neobservate de sovietici. Vasile Batranac este retinut pe 23 martie 1947, iar odata cu el o multime de probe incriminatoare pica in mainile acestora.

Dintre documentele confiscate de anchetatori, cele mai importante au fost listele cu toti membrii organizatiei. In scurt timp incep arestarile, peste o suta de persoane fiind retinute, impreuna cu toti capii gruparii.

Vasile Batranac, Victor Solovei, Nicolae Prajina, Anton Romascan, Teodosie Guzun, alaturi de inca treisprezece oameni au fost condamnati la ani grei de inchisoare.

In ciuda faptului ca organizatia era facuta bucati, multi nu au acceptat sa se predea, ci au continuat.

Speranta nu moare niciodata

O parte din cei care au scapat de arestari au devenit o problema spinoasa a politiei secrete, de cele mai multe ori incercand sa adune in jurul lor pe altii, vrand sa dea nastere unor noi miscari de rezistenta. Abia in toamna anului 1948 sunt retinuti Nicolae Cvasniuc, Alexandru Cvasniuc si Parfenie Cvasniuc, membri de vaza ai fostei grupari din Soroca.

Chiar si asa, se poate spune ca, totusi, Arcasii lui Stefan nu au reprezentat un pericol insemnat pentru regimul sovietic. Ce au reusit ei, in schimb, a fost sa aprinda speranta, sa ofere o pilda si sa lase in urma lor o mostenire care a impulsionat alti oameni sa lupte pentru propriile idealuri.

Sursa: Ziare.com