Nationalist

În 2000 eram nişte blatişti pe la Casa de Cultură a Studenţilor

Cristian Bodnărescu:  Pe ce dată şi sub ce împrejurări a luat fiinţă trupa de death metal Vepres?

Costoa / Vepres: Vepres s-a înfiiţat în primăvara anului 2000, la iniţiativa tobarului (de atunci) Pest şi a bassistului Legiune. Iniţial trupa s-a numit Seraphis şi avea în componenţă 5 membri, în 2-3 luni schimbându-şi numele în Vepres, odată cu o parte din componenţă.

La început am făcut repeţii în Casa de Cultură a Studenţilor, Galaţi. Pe atunci niciunul dintre noi nu era student, eram prin clasele a 12-a şi a 11-a… eram oarecum “blatişti” la casa studenţilor. În câteva luni, odată şi cu o serie de schimbări de componenţă, majoritatea eram studenţi, adică  “în legalitate” la sala de repetiţii.

Toţi eram balauri pe atunci… dar a fost o perioadă foarte frumoasă şi tot ce făcem atunci era din suflet

Aş dori să precizez componenţa iniţială a trupei, pe atunci Seraphis… deoarece chiar nu există  nicio biografie consemnată. Legiune era la chitară… la bass era Iron, care ulterior a plecat în trupa Torment (alături de nişte personaje epice din Galaţi: Bamse şi Bucă).Pest era la tobe şi Sectă la voce. Îmi aduc aminte c-am fost acceptat în trupă deoarece puteam interpreta la ghitară Pantera – This Love.

Toţi eram balauri pe atunci… dar a fost o perioadă foarte frumoasă şi tot ce făcem atunci era din suflet.

Tematica versurilor erau din folclorul românesc: “Descântic de iele” sau “Noaptea sfântului Andrii” sunt unele titluri de piese compuse în acea perioadă. Eu nu prea eram de acord în acea perioadă cu această direcţie, dar acum, dacă stau să mă gândesc ,erau multe elemente de originalitate.

După câteva luni… parcă prin toamna lui 2000, în trupă a intrat şi Barbaru’, care făcea părţile de growl, tonalităţi specifice death metal-ului. El a dat o tentă pieselor trupei, mai apropiată de gusturile mele, influenţa mea în formaţie nefiind  foarte mare în acel moment. Cred că fiecare aveam un procent egal de contribuţie.

Barbaru’ a scris versurile piesei “Cântec din morţi”, care în 2001 a intrat în topul televiziunii gălăţene TV Express, direct pe locul întâi.

În Câmpina pe 5 Iulie 2002 în „Club Live” am cântat alături de trupa Fluid şi pe 9 Octombrie  2002 în „Club S” alături de Hathor, Y-Grec, Altfel, Cauză şi Efect.

Pe 6 Decembrie 2002 concertăm din nou într-un nou format la sala „Ethos” din  Iaşi, la lansarea albumului GOD „Aura” alături de: Frozen Dusk, Battlethrone, Hathor si GOD. Publicul a reacţionat pozitiv. Am început să fim contactaţi de radiouri şi reviste, un exemplu ar fi Radio Dada din Focşani.

Au  urmat o serie de concerte în 2003 alături de Avatar,  Bucovina, Kratos, Thunderstorm, Frozen Dusk, Hathor şi Graven.Pe atunci  rămăsesem 3 inşi: Pest – tobe, Legiune – bass, eu – chitară şi voce. Am cooptat un chitarist, în persoana lui Robert – The Jackal. În august 2003, s-a alăturat echipei şi sunetistul Pavel Carol Liviu, alături de care în perioada sptembrie-decembrie 2003 formaţia înregistrează în studio un nou demo intitulat „Broken Whisper”. Pimul demo al trupei, „În puterea nopţii”, a fost înregistrat în primăvara lui 2001.

A urmat o perioadă de urcare, cu apariţii la MTV şi multe alte surse media. Ultimul concert din această etapă  are loc în Club „Underworld” Bucureşti împreună cu Bunker, în martie 2005. Ăsta a fost Vepresul vechi.

Eu m-am mutat în Bucureşti cu job-ul, după terminarea facultăţii… asta era în vara lui2005. Nu am prea avut cum să facem repetitii… Pest se angajase şi a plecat o perioadă cu serviciul în Italia. Când s-a întors ,  nu a apucat să stea prea mult alături de cei apropiaţi, trezindu-se deodată cu probleme de sănătate.  În vara lui 2006 a trebuit să se interneze la spitalul Fundeni. Am fost lângă el împreună cu familia sa până cînd Pest a murit, pe 29 iulie 2006, fiind bolnav de cancer. Aceasta a marcat prima etapă în viaţa formaţiei Vepres.

A doua etapă din viaţa trupei Vepres

După plecarea lui Pest dintre noi, am trecut printr-o perioadă destul de grea de “alienare”. Nu-mi mai ardea de cântat…  şi nici muzică. În 2008 am refăcut trupa cu Adi (frate-miu) la tobe şi Bobo la bass. Primul concert în formula asta a avut loc pe 31 ianuarie 2009 – la “Maraton Rock”, Live Metal Club, Bucureşti.

Cristian Bodnărescu: Cum vezi fenomenul metal în trecut şi prezent?”

Costoa / Vepres:  Pe vremea când m-am apucat eu de ascultat metal, la ordinul zilei era death metal-ul bătrânesc – Gorefest, Benediction , Kataklysm; iar apoi, când eram prin liceu, se formase curentul black metal – Cradle era la mare căutare în ultimii ani, acest curent se îndreapta spre “core”, hard core, metal core, death core gore/grind etc…

Când am refăcut trupa am plecat de la ideea de a aborda un metal în forţă şi inteligibil, cu un mesaj care să lovească direct; de aceea am zis să avem versuri în româneşte iar tematica lor să justifice furia din muzică. În ultimul timp abordăm un stil mai ethnic, death metal … cu influenţe din “trash” . Acestea se vor observa pe următoarele piese, care acum sunt abia în stadiul embrionar.

Cristian Bodnărescu: Le lansăm la Radio Zidul, nu?

Costoa / Vepres : Bineînţeles!

Cristian Bodnărescu: Ce mesa jai pentru ascultătorii Radioului Zidul?

Costoa / Vepres : Înmulţiţi-vă! Şi să rămâneţi sinceri cu voi înşivă.

Joi 22 aprile între orele 20 – 22 se va ţine emisiunea ,,Aniversare 10 ani de Vepres la Eroii rock-ului’’ pe Radio Zidul. Emisiunea va fi coorodonată de Cristian Bodnărescu şi realizată împreună cu Bobo şi Costoa de la Vepres. Radio Zidul poate fi ascultat accesând link-urile: www.ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

academician Cristian Bodnărescu

Metalul este cel mai energic, vital, profund şi adevărat limbaj muzical pe care îl cunosc Fratello Metallo, călugăr şi preot. Nu poţi deosebi muzica rock calitatativă de spiritualitate şi aceasta de religie. Prin îndemnul ei, muzica te apropie de divinitate şi alungă răul, este o şansă a luminii împotriva morţii. Mulţi din generaţia hippie au renunţat la Occident îmbrăţişând credinţele şi religiile indiene, având loc chiar plecări în masă spre India. Trupa Bon Jovi a realizat înregistrări video cu buddhişti călugări la realizarea albumului These Days şi Manu Chao a sprijinit mişcările de stradă ale călugărilor buddhişti. Buddhistul Dalai Lama participă la festivalul de rock Woodstock declarânsu-se iubitor al genului. Nici în creştinism mişcarea rock nu stă mai prejos.  În Egipt şi Statele Unite ale Americii preoţii sunt adevăraţi solişti de rock clasic în timpul slujbelor religioase.

Avem şi trupe de metal consacrate întru totul promovării creştinismului, precum Saviour Machine. Efectiv, o bună parte din curentele de metal se axează în mare parte pe creştinism şi miturile creştine. Trupa de doom metal My Dying Bride, care a cântat şi în România la Sibiu, utilizează multe din elementele culturii creştine. Astfel, în videoclipul The cry of mankind scenele sunt filmate într-o biserică şi cimitir, vocalul Aaron Stainthrope interpretând rolul mântuitorului Iisus Cristos în timpul crucificării.

Şi trupa de gotic metal Lake of Tears reliefează rolul călugărului creştin în videoclipuri precum Raven Land. Menţionez aici şi formaţia de heavy metal Metal Church (Biserica de Metal), cu versuri creştine.

În România, legendara trupă Phoenix se numea iniţial Sfinţii şi cei de la CARGO au realizat albumul deţinător al discului de platină Spiritus Sanctus, tradus Sfântul Duh. Ei au compus şi melodia Cântecul Paştelui împreună cu preotul Dorin Teodorescu. Şi Cristian Minculescu, vocalul de la IRIS, face numeroase îndemnuri pentru credinţă în Dumnezeu.

Trupa Fratello Metallo

Călugărul italian franciscan Fratello Metallo, Cesare Bonizzi în acte, a întemiat de câţiva ani trupa care îi poartă numele de scenă. Fiind impresionat de puterea şi energia pe care o degajă curentul metal după ce a asistat la un concert al trupei de speed metal Metallica, fratele Cesare a întemiat formaţia de heavy metal Fratello Metallo.

Cesare Bonizzi s-a născut în anul 1946, la Offanengo- Italia. S-a călugărit în 1975 şi în 1983 a devenit preot. Începând cu 1990 fratele începe să realizeze albume de rock, văzând această muzică drept o cale de contemplare şi devotare spirituală pentru Dumnezeu. După ce a simţit trupa Metallica, s-a regăsit în stilurile de rock speed metal şi heavy metal, găsindu-le cele mai inteligibile.

Trupa cântă la festivaluri de metal în Italia, dar şi în alte ţări. Este foarte iubită de publicul larg şi de rock-eri, dar desconsiderată de fanaticii religioşi. Oricum poziţia Vaticanului este favorabilă preotului şi a curentului rock în general. Subiectele abordate de băieţi sunt sexul, credinţa în Dumnezeu, efectele nocive ale excesului băuturilor alcoolice. Cesare a găsit elevarea spirituală în trupe de heavy metal precum Iron Maiden, însă şi de speed metal, cum ar fi Megadeath. Chiar dacă nu are plete precum colegii de trupă, barba mare şi veşmintele călugăreşti îl scot în evidenţă.

Membrii formaţiei sunt: Frate Cesare (Cesare Bonizzi) – vocal, Andrea Rossi – ghitară, Fabio Dalé – bass, keyboards şi Andrea Zingrillo – drums. Trupa a deschis cel mai mare festival de metal italienesc în 2008, Gods of Metal.

Discografia cântăreţului metalist este următoarea: Come Fiamma, Droghe, Primi Passi, Straordinariamente Ovvio, Maria e Noi, Francesco Come Noi, Credo, Il LA Cristiano, Vie Crucis, Misteri.

Biserica Metaliştilor

S-a întâmplat în anul 2008, localitatea Bogota din Columbia. Este o Biserică reală, precum cea la care ne ducem în zilele de duminică. Mulţi oameni iau parte la slujbele religioase, concretizate prin concertele de metal agresiv şi heavy metal la care preotul este liderul vocal.

Oamenii inteligenţi căutau ceva nou, prin care se pot descărca şi împlini spiritual. Metaliştii vin la slujbele obişnuite îmbrăcaţi în piele şi se desfată dând din plete, împreună cu preotul lor. Bravo lor! Oare când se va materializa asta şi în România? Momentan persistă conceptul Să crape capra vecinului şi toate ouăle găinii sale, asta în cazul în care un preot va dori să zidească o astfel de Biserică. Nu mai menţionez de toţi cerşetorii care fac adevărate afaceri cu banii, profitând de prostia celor adunaţi acolo.

Papa Benedict al XVI-lea este tot rock-er

Chiar zilele trecute Papa a făcut publică lista cu albumele şi artiştii lui preferaţi. El ascultă mai mult rock clasic şi psihodelic, însă şi metal, prin formaţia U2. Pe lângă acestea, trupele de suflet ale liderului spiritual creştin sunt The Beatles, Oasis, Pink Floyd, Fleetwood Mac şi altele tot de rock. Singurul care cânta pop-rock din inima Preasfinţitului este Michael Jackson, însă tot la rock ajungem.

Este o elevare spirituală aşadar să fii rock-er şi metalist chiar dacă ai unul din cele mai importante roluri din lume privind credinţa şi spiritualitatea. Se pare că doar gurile rele ale oamenilor prost intenţionaţi, needucaţi, primitivi ori aparţinînd diferitelor secte precum MISA (care înglobează instant toate aceste defecte) cârcotesc împotriva rock-ului.

Ascultaţi mult rock clasic şi metal, vă spun eu. Bucuraţi-vă de viaţă şi fiţi spirite libere!

academician Cristian Bodnărescu

Câteva zeci de oameni mai participă în marile oraşe la comemorarea eroilor Revoluţiei din 1989. Din ce în ce mai puţini sunt acei ce-şi mai amintesc… Mişcarea rock hard şi heavy metal a avut un rol semnificativ în revoluţie. Rock-erii sunt cei care o cântă, cei ce s-au întors în ţară după revoluţie, cei care au căzut răpuşi de gloanţe în primele rânduri. Primul mort al revoluţiei este vocalul grupului Interval. Phoenix s-a întors pentru a ţine un concert, CARGO a scos ,,1989“, încă dinainte de acel decembrie fierbinte, iar în cimitire, pe crucile eroilor revoluţiei, scrie: ,,ROCK-ER”. Formaţia ,,Pro Musica” a scos singel-ul ,,Timişoara“ pe disc de vinil. Versurile vorbesc prin însemnătatea lor: ,,Noi nu plecăm, noi vrem să fim/ Nu suntem laşi, nu suntem hoţi!/ Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi/ Noi nu plecăm, noi nu murim!” A fost multiplicat de firma ,,FEW Records” în Viena şi de ,,MULTIPRES Co” din Timişoara. Pe o faţă discul este înregistrat în limba română iar pe cealaltă faţă, în engleză.Vă prezint în continuare un interviu luat liderului grupului vechi de 24 de ani, CARGO, Adrian Bărar. Am fost nişte rebeli care au luptat pentru libertate Cristian Bodnărescu: Când şi sub ce împrejurări s-a înfiinţat grupul CARGO?Adrian Bărar: ’85 spre ’86. Eu am avut o trupă care se numea ,,Autostop”, şi adoptam stilul new-wave. La un moment dat, mi-am pus eu în gând să fac o altă trupă, deoarece mi se părea că nu se face o cuminicare cu publicul, cu tot ce ne-nconjoară. Mi-am ales nişte băieţi şi am plecat la drum după un an, dar nu a fost aşa uşor cum o spun eu. Primii ani au fost de căutări chiar şi la CARGO.Cristian Bodnărescu: Care era componenţa primului tău grup, Autostop?Adrian Bărar: Eram un trio alcătuit din: Mircea Nedelcu, Mircea Jebelean şi Adrian Bărar. Mircea Nedelcu cânta la ghitară bas şi voce. În prezent, el are mai multe proiecte, cântând la ghitară, clape şi voce în Timişoara. Mircea Jebelean cânta la tobe. El acum este în Austria. Este pasionat de desen, practicând şi sculptura. Al treilea membru eram eu, ghitaristul.

Cristian Bodnărescu: Care a fost componenţa de început CARGO?

Adrian Bărar: Tavi Iepan- ghitară electrică, Carol Bleich- tobe, Tibi Gajdo- bas, Adrian Bărar- voce, Dinel Tolea- clape.

Cristian Bodnărescu: Care este actuala formulă CARGO?

Adrian Bărar: Eu la ghitară, Alin Achim la bas, Cristi Pup la clape, Tavi Pilan la tobe şi Adrian Igrişan Baciu la voce.Cristian Bodnărescu: Ce stil muzical a marcat începutul grupului CARGO şi ce stil adoptă el în prezent?Adrian Bărar: Rock hard&heavy, cu etno şi influenţe balcanice. Acesta este stilul care a fost, a rămas şi va rămâne.Cristian Bodnărescu: Pentru ce luptă CARGO şi ce scop urmăreşte de atâţia ani?Adrian Bărar: Am fost şi am rămas nişte rebeli ce luptă pentru libertate, incluzând-o pe cea de exprimare, şi pentru tot ceea ce poate îmbunătăţi viaţa.Cristian Bodnărescu: CARGO a fost prima formaţie care a anticipat revoluţia?Adrian Bărar: Da. Mai este şi nemulţumirea fiecăruia dintre noi manifestată voalat pe vremea odiosului.Cristian Bodnărescu: Ce rol a jucat formaţia CARGO în Revoluţia din 1989?Adrian Bărar: Noi aveam sala de repetiţii peste drum, vis-a-vis de casa lui Laszlo Tokes. Am participat, am fost revoluţionari, fiind rebeli. Nu am cerut însă certificate de revoluţionari. Acum, toată lumea susţine că a fost în balconul Operei. Tot centrul Timişoarei ar trebui să încapă în acel balcon daca cele spuse de oameni s-ar adeveri. Societatea de azi e deficitarăCristian Bodnărescu: Ce efecte a avut revoluţia în modificarea socialului? Cum vezi societatea actuală?Adrian Bărar: Păi nu e bine. Nu e aşa cum trebuie să fie. Pot simţi asta la fel ca orice om.Cristian Bodnărescu: Totuşi, revoluţia a avut un rol benefic pentru libertate şi mişcarea heavy metal?Adrian Bărar: Bineânţeles. Noi, în general, îţi spun, am umblat în toată ţara. Lumea vine să plătească bilete, să asculte rock. Nu este mediatizat. Rock-ul are noroc de oameni de calitate, grei, aşa cum eşti tu. Tu eşti printre cei mai importanţi jurnalişti ce promovează rock-ul. Totuşi, nu pe toate posturile vei asculta rock. În schimb, la spectacole e cu totul altceva.

Cristian Bodnărescu: Cum era să fii membru CARGO înainte de ’89 şi cum este să fii în prezent?Adrian Bărar: Este mai bine în prezent.Cristian Bodnărescu: Regimul comunist a încercat să vă înnăbuşe?Adrian Bărar: Da, era promovată prostia colectivă, la fel ca şi acum, în mare parte.Cristian Bodnărescu: Cum reuşeşti să te menţii liderul şi ghitaristul trupei vreme de 23 de ani de zile?Adrian Bărar: Eu am făcut trupa de la A la Z. Am participat nu doar cu ghitara, ci cu tot sufletul. Ca ghitarist mi-este uşor, dar ca lider, greu.Cristian Bodnărescu: Care sunt albumele voastre scoase şi ce impact au avut ele?Adrian Bărar: Prima producţie a fost înregistrată în Franţa. Este un single pe vinil, ce conţine 2 piese. A fost prima producţie serioasă care a apărut în ţară. A fost înregistrată la Paris, la studioul de rock ,,Melody”. ,,Povestiri din gară” l-a urmat, fiind jumătate înregistra în Franţa, jumătate în România. Albumul a fost scos în mai multe serii, fiind un produs

: Electrecord, Est&art şi Mediapro Music.,,Destin“ este numele albumului ce l-a precedat. Lucrarea făcută împreună cu membrii Coralei religioase de pe lângă Catedrala din Timişoara se numeşte ,,Cântece şi obiceiuri de iarnă”.,,Ziua vrăjitoarelor” a avut parte de numeroase reeditări.,,Spiritus Sanctus” a avut parte de un turneu de promovare în 20 de oraşe. ,,CARGO XXII” este ultimul disc scos.Cristian Bodnărescu: Care este motivul pentru care fostul vocal CARGO, Ovidiu Ioncu, a părăsit formaţia?Adrian Bărar: Nu i-a plăcut viaţa din România şi a plecat pentru una mai bună, în Australia. Noi nu ne-am certat şi nu am avut probleme de înţelegere. Nu ne-a scris sau telefonat. Nu ştim nimic de el, ce face. Probabil că vom şti mai multe atunci când vom lua legătura cu el. A plecat definitiv.Cristian Bodnărescu: Îţi este greu să împarţi muzica cu restul ocupaţiilor? Ce hobbyuri ai?

Adrian Bărar: Din muzică trăim. Restul ocupaţiilor nu există. Când avem timp liber încercăm să ne relaxăm cu hobby-urile noastre. Ale mele sunt cam costisitoare… Îmi plac maşinile şi am un Land Rover- Free Lander. Cristian Bodnărescu: Care este mesajul CARGO?Adrian Bărar: Mesajul nostru este: ,,Să cânţi aşa cum trăieşti şi să trăieşti aşa cum cânţi.”Despre CARGO si revoluţia din 1989 ascultaţi mai multe vineri 25 decembrie la emisiunea Eroii rock-ului pe Radio R România, www.radior.euacademician Cristian Bodnărescu