Nationalist

Autor: Irina Olteanu 

Premierul italian Silvio Berlusconi a declarat, joi, ca mai putini imigranti inseamna mai putine crime, afirmatie ce a starnit indignare in tara.

“Reducerea numarului de extracomunitari in Italia inseamna mai putine forte care sa se alature cercurilor criminale”, a declarat Berlusconi in timpul prezentarii rezultatelor “foarte pozitive” ale luptei impotriva imigratiei ilegale, informeaza AFP.

Mai tarziu, in cadrul unei emisiuni difuzate joi seara, premierul a precizat ca s-a referit doar la imigrantii ilegali.

Luigi Bersani, liderul Partidului Democrat, principalul partid de opozitie, a spus ca “un guvern nu poate continua sa agite temerile, trebuie sa conduca tara cu ratiune”.

Un parlamentar al acestui partid, Livia Turci, autor al unei legi privind imigratia, a taxat “vulgaritatea” lui Berlusconi, in timp ce Italia Valorilor a calificat drept “inutile sloganurile rasiste ce alimenteaza climatul de intoleranta”.

Si presedintele grupului Partidului Democrat, Anna Finocchiaro, a raspuns declaratiilor lui Berlusconi: “Mai putin Berlusconi, mai putine infractiuni”, dar apoi a prezentat scuze pentru aceasta “gluma proasta” denuntata de guvern.

De pe Ziare.com

de Gabriela ŞTEFAN, Dan CARBUNARU, Bogdan MUNTEANU  

43 de milioane de euro a plătit statul român pe baza hotărârilor pronunţate împotriva sa de CEDO în perioada 2000 - 2009. Mai mult de jumătate din această sumă - 24,5 milioane de euro - a fost plătită doar în ultimii doi ani, un semn clar că justiţia română se află încă pe un drum greşit 

Ţara noastră se află în continuare în top în privinţa numărului de plângeri, situându-se în decembrie 2009 pe locul patru - după Rusia, Turcia şi Ucraina - cu 9.750 de reclamaţii (8,3% din totalul celor aflate pe rolul CEDO).

Profesorul Corneliu Bârsan, judecător la CEDO, a explicat pentru Gândul cum ar putea statul român să nu mai fie condamnat la Strasbourg. Unul dintre cele mai frecvente motive este durata excesivă a procedurilor judiciare, la CEDO ajungând persoane al căror proces a durat în ţară chiar şi 10 ani. 

“Soluţia este foarte simplă, este de natură legislativă şi se află la îndemâna autorităţilor. Ea a fost deja adoptată în ţările care au avut probleme similare cu România, respectiv în Italia, Slovenia, Cehia, Croaţia. Este vorba de o legislaţie care să prevadă posibilitatea ca părţile să ceară judecătorului accelerarea procedurilor de judecată. Cea de a doua soluţie, tot legislativă, se referă la introducerea unei prevederi prin care părţile să se adreseze cu cereri de despăgubiri judecătorilor români în cazul în care au avut o durată excesivă a procesului” - a declarat, pentru Gândul, profesorul Bârsan.

Judecătorul român la CEDO a mai menţionat că cele mai frecvente motive de condamnare a statului român sunt “problemele legate de nerespectarea dreptului de proprietate şi a dreptului la un proces echitabil, care include şi durata excesivă a proceselor şi accesul la justiţie. Cele mai multe condamnări privesc însă neexecutarea hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor administrative de reparaţie”. În privinţa răspunderii pentru aceste condamnări, profesorul Bârsan afirmă: “Vina aparţine atât legiuitorului, cât şi sistemului judecătoresc. Am spus mereu acest lucru. Şi nu doar eu, ci şi Curtea care a constatat o inconsecvenţă legislativă la care se adaugă o practică judiciară incoerentă şi contradictorie, inclusiv la nivelul instanţei supreme. Curtea a mai stabilit că nerespectarea dreptului de proprietate reprezintă în România o problemă structurală”.

Decizia CEDO îi favorizează imaginea şi demnitatea de om lui Nuţu Cămătaru

CEDO i-a făcut dreptate şi interlopului Ion Balint, cunoscut sub numele de Nuţu Cămătaru. Judecătorii europeni nu i-au schimbat sentinţa de condamnare, dar au stabilit că procesul lui Nuţu a durat prea mult, aproape 10 ani, aşa că statul român trebuie să-i plătească daune morale 3.200 de euro. Daniel Caraman, unul dintre avocaţii lui Nuţu Cămătaru, crede că decizia CEDO îi favorizează imaginea şi demnitatea de om clientului său.

“A fost condamnat în 2004 pentru o faptă comisă în urmă cu zece ani, o faptă pentru care maximul pedepsei era de 8 ani. Zece ani de procese plus şase ani de închisoare înseamnă o viaţă de om. Au pierdut probele din dosar şi reconstituirea a luat 4-5 ani, în condiţiile în care multe probe favorabile clientului meu au dispărut . Hotărârea CEDO nu vizează fondul cauzei, dar este una dintre primele care vizează termenul rezonabil al unui proces. Din acest considerent, procedural, probabil va urma o acţiune de revizuire a fondului. Va fi o decizie de speţă, care va accelera necesitatea scurtării termenului de judecată a unui proces” - a declarat, pentru Gândul, avocatul Caraman.

Judecătorii români nu plătesc pentru sentinţele strâmbe

Judecătorul Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), nu este surprinsă de verdictul dat de CEDO în cazul lui Nuţu Cămătaru. Magistratul a declarat pentru Gândul: “Problema este veche. Noi am spus de multe ori că o justiţie tardivă nu mai este justiţie nici pentru stat, nici pentru cetăţeni. Este nevoie de anumite modificări legislative, în sensul modificării codurilor de procedură care să prevadă accelerarea procedurilor. De asemenea, este nevoie să se modifice Legea Curţii Constituţionale astfel încât să nu se mai suspende procesele atunci când se invocă o excepţie de neconstituţionalitate. Toate procesele penale importante se amână prin faptul că se suspendă prin trimiterea dosarelor la Curtea Constituţională”.

Indiferent de cauze şi de responsabilităţi, un lucru este cert: zecile de milioane de euro nu sunt plătite nici de judecătorii români care judecă prost şi nici de parlamentarii care fac legi strâmbe. Despăgubirile sunt plătite de toţi cetăţenii României şi şansele ca acest lucru să se schimbe sunt infime. De câţiva ani, Ministerul Justiţiei (MJ) şi Consiliul Superior al Magistraturii vorbesc despre introducerea răspunderii materiale a magistraţilor. În ianuarie 2010, acest lucru este încă în fază de proiect, după cum ne-a răspuns Biroul de Presă al MJ: “Ministerul Justiţiei are în vedere revizuirea reglementărilor în vigoare privind angajarea răspunderii materiale a judecătorilor şi procurorilor, elaborarea unui proiect de act normativ în acest sens fiind inclusă în Programul Legislativ pentru perioada 2010 - 2012″.

gabriela.stefan@gandul.info, dan.carbunaru@gandul.info, bogdan.munteanu@gandul.info

Din Gandul

Societatea ucraineana imbratiseaza cu entuziasm teoriile conspirationiste, scenariile reimpartirilor teritoriale fiind mai prezente ca oricand. Anti-romanismul este un sport la moda si patriotismul tine loc de coerenta politica.

Confruntata de peste 20 de ani cu o continua perioada de criza economica si politica, Ucraina cauta debusee si solutii de reformare a statului si incearca din rasputeri sa-si creeze o identitate politica nu neaparat externa, cat mai ales interna.

Prea putin constienta de falia majora din societatea civila ucraineana, impartita in doua grupuri etnice practic egale (ucrainienii si rusii), clasa politica de la Kiev cauta “tapi ispasitori” pentru instabilitatea statala in care inoata tara in alte zone decat ar trebui, si anume la Bucuresti.

Orice articol de ziar romanesc este transformat in declaratie politica si orice discurs al vreunui politician bucurestean iresponsabil este automat interpretat ca o declaratie de razboi.

Societatea ucraineana imbratiseaza cu entuziasm teoriile conspirationiste, scenariile reimpartirilor teritoriale fiind mai prezente ca oricand. De fapt, ca sa castigi alegerile in Ucraina una din primele conditii este sa ai o retorica nationalista si, daca se poate, cat mai anti-romaneasca. Lucru de altfel extrem de facil atata timp cat refugiul natiunilor in colaps a fost, intotdeauna, nationalismul violent.

Apropierea Ucrainei de UE si NATO era previzibil, de altfel, sa fie doar o perdea de fum, o hotarare de a ajunge la beneficiile sistemului euroatlantic si nu la standardele politice ale acestuia? De fapt, Ucraina nu face decat sa repete greselile de abordare pe care si Romania le-a facut la inceputul anilor ‘90.

Departe de orice fel de standard european este Ucraina si atunci cand trateaza problemele etnice. Marile probleme nu apar, curios, atunci cand vine problema de etnicii rusi care alcatuiesc aproape jumatate din poluatia tarii, caci acestia sunt bine tratati sub supravegherea atenta a Moscovei si sub amenintarea repercursiunilor energetice. Problemele apar atunci cand vine vorba de romani si de tatari.

Orice aducere aminte despre drepturile acestora tinde sa devina o problema de viata si de moarte pentru Kiev: daca romanii isi afirma drepturile nationale, atunci sigur au primit ordin de la Bucuresti sa “rupa” Bucovina si Bugeacul din “teritoriul sfant” al patriei; daca tatarii doresc drepturile lor firesti atunci sigur Moscova sta in spatele acestor cereri pentru a le lua ucrainienilor Crimeea.

Mai mult decat atat, “scenaritele” sunt la ordinea zilei la Kiev atat in presa dar, mai ales, in dezbaterile publice: sunt imaginate scenarii apocaliptice cu Romania, Rusia si Polonia care vor sa “lichideze” statul istoric ucrainean.

In plus, orice actiune politica a Romaniei care priveste direct Ucraina (Canalul Bastroe, platoul continental, statutul minoritatilor) sau care priveste Republica Moldova (precum acordarea cetateniei romane) e pusa nu pe seama unui parcurs normal al politicii externe romanesti, ci e socotita o lovitura revansarda si expansionista a Bucurestiului si orice politician local care incearca sa priveasca cu calm situatia este catalogat imediat drept tradator de tara.

Desi nimeni de la Bucuresti nu a pus vreodata problema revizuirii acordurilor de dupa cel de-al doilea razboi mondial, ucrainienii agita cu forta steagul apararii patriei impotriva revizionismului, fascismului si iredentismului romanesc.

Interesant este ca, desi diferenta doctrinara, de putere politica si resurse dintre Romania si Rusia este enorma, totusi, “pericolul” romanesc este mai adesea pomenit in luarile de pozitii oficiale decat “pericolul” rusesc.

De fapt, ca si in multe cazuri, politicieni ucrainieni isi ascund propria neputinta de a reforma si democratiza Ucraina in spatele unor mituri conspirationiste, inventand pericole acolo unde ele nu exista si eludand adevaruri istorice acolo unde ele exista. Divizarea politico-etnica a tarii, intre Estul rusofon si pro-moscovit si Vestul ucraineano-polon face si mai dificila trasarea unor politici coerente pentru dezvoltarea durabila a Ucrainei.

De aceea, speranta intregii Europe de a vedea la Kiev o conducere stabila si predictibila sta in turul II al alegerilor din Ucraina in care vom vedea infruntandu-se un lider comunist (Ianukovici) si un lider aparent pro-occidental (Timoshenko). In fapt, “prizonieri energetici” ai Moscovei, ambii nutresc sentimente anti-romanesti mai mult sau mai putin vizibile numai ca despre Ianukovici stim ca are o agenda cel putin coerenta si previzibila. Ramane de vazut daca ucrainienii vor sti sa aleaga, peste o saptamana, intre retorica nationalista sau cea realista.

O.C. Mihalache, colaborator Ziare.com

De pe Ziare.com

Silvana Pătrăşcanu 

Postul elveţian Television Suisse Romande (TSR) va difuza azi un reportaj despre copiii romi, despre care afirmă că sunt formaţi şi exploataţi pentru a fura şi cerşi pe străzile marilor oraşe din Europa.

Reporterii de la TSR susţin că copiii romi operează mai ales în Spania şi Italia şi îi îmbogăţesc pe capii mafiei din România, informează site-ul TSR. Reportajul a fost realizat de TSR, în urma unei anchete minuţioase, şi arată cum micii cerşetori sunt formaţi şi exploataţi de reţele mafiote pentru a practica furtul la scară largă. 

Copiii din comunităţile de romi din Spania, Italia şi România sunt îndepărtaţi de părinţi şi obligaţi să cerşească la Milano sau la Madrid. Ulterior, sunt forţaţi să fure din buzunare, distrăgând atenţia clienţilor bancomatelor. Realizatorii materialului arată întregul traseu al micilor hoţi până în vârful piramidei, plecând de la mărtura unuia din liderii mafioţi, care explică cum capii reţelelor se îmbogăţesc şi îşi construiesc vile luxoase în suburbiile Bucureştiului, prin exploatarea copiilor romi.

Potrivit TSR, acest reportaj a fost realizat ca urmare a unor adevărate urmăriri în întreaga Europă, care au durat mai multe luni, şi arată modalitatea în care funcţionează politicile de reprimare sau de reinserţie socială.

Materialul, deşi încă nu a fost difuzat de postul de televiziune a fost preluat şi de BBC, dar şi de alte medii.

Autorul reportajului este românul Liviu Tipuriţă, care în ultimii ani a mai realizat şi alte documentare şi reportaje din care rezultă relele tratamente aplicate copiilor din centrele minori, şi modul în care autorităţile rămân indiferente faţă de situaţia evidentă a exploatării copiillor.

Din Evenimentul Zilei

Dan Stancu 

Deputatul olandez de extremă dreapta Geert Wilders a compărut ieri, pentru prima dată, în faţa unui tribunal din Amsterdam, fiind pus sub acuzare pentru discriminare şi incitare la ură rasială.În vârstă de 46 de ani, Wilders - realizatorul documentarului anti- Islam „Fitna” („Discordie”, în limba arabă) - a luat parte, mai exact, la o audiere preparatorie pentru viitorul său proces, a cărui dată nu a fost încă stabilită, precizează France Presse. 

În scurtmetrajul „Fitna”, demnitarul olandez a comparat religia musulmană cu fascismul şi a cerut scoaterea în afara legii a Coranului, pe care l-a asemănat cu volumul „Mein Kampf”, al dictatorului nazist Adolf Hitler.
 
În plus, el a declarat presei că „tinerii marocani sunt violenţi” şi a cerut „stoparea tsunamiului islamizării”. Aclamat ieri, la intrarea în tribunal, de peste 200 de simpatizanţi, Wilders se consideră victima unui „proces politic”. Un caz complicat

După ce s-a consultat cu un grup de reflecţie pe probleme legate de discriminare şi cu doi profesori independenţi, procurorul de caz a apreciat că nu poate obţine condamnarea lui Wilders, precizează publicaţia „Der Spiegel”.
 
Pe 21 ianuarie 2009 însă, după ce a primit zeci de plângeri împotriva deputatului, Curtea de Apel din Amsterdam a cerut Parchetului să-l pună sub acuzare. La audierea de ieri, purtătorul de cuvânt al Parchetului a declarat că instituţia nu şi-a stabilit încă poziţia şi ar putea cere, în cele din urmă, achitarea lui Geert Wilders.

Acesta riscă până la un an de închisoare sau condamnarea la plata unei amenzi în valoare de 7.600 de euro, dar nu şi interzicerea dreptului de a fi ales.

Din Evenimentul Zilei

Un jurnalist rus in varsta de 47 de ani a decedat, miercuri, dupa ce a fost batut si torturat intr-o sectie de politie din orasul siberian Tomsk.

Jurnalistul Konstantin Popov a fost batut cu bestialitate si torturat intr-o celula a sectiei de politie din orasul Tomsk, de catre un ofiter in varsta de 26 de ani, au anuntat colegii victimei, transmite Reuters.

O comisie federala de investigatie a confirmat ca barbatul a fost spitalizat pe data de 4 ianuarie, cu rani interne grave, dupa ce a fost batut de un ofiter de politie intr-o celula a sectiei din Tomsk. Dupa mai bine de doua saptamani de coma, barbatul a decedat, miercuri, din cauza ranilor suferite.

Politistul Alexei Mitaiev, in varsta de 26 de ani, a recunoscut ca l-a batut pe Popov, din cauza stresului. Ofiterul a fost dat afara din politie si acuzat de vatamare corporala grava si abuz de autoritate.

Presedintele filialei locale a Uniunii Jurnalistilor din Rusia, Alexei Sevastianov, a declarat ca Popov a fost torturat cu un obiect neidentificat.

Colegii victimei au cerut demisia sefilor politiei din zona si au atras atentia asupra abuzurilor si violentelor tot mai frecvente comise de politia rusa.

Konstantin Karpachiov, redactorul sef al publicatiei locale Tema, la care lucra Popov, a declarat ca incidentul nu a avut nicio legatura cu munca jurnalistului.

“I se putea intampla absolut oricui. Este inca o dovada a brutalitatii politistilor, ce poate afecta pe oricine”, a declarat Karpachiov.

“Jos mainile de pe jurnalisti!”

Incidentele violente in care au fost implicati politisti, in ultima vreme, au declansat o reactie fara precedent in presa rusa. Jurnalistii rusi au criticat vehement politia si un tribunal din Moscova care a amendat recent un fotograf pentru participarea la un protest de strada.

Agentia de stiri RIA Novosti a negat ca fotograful Andrei Stenin a luat parte la miscarile de protest, acesta aflandu-se la fata locului in interes de serviciu.

Mai multi jurnalisti rusi din televiziunile sau ziarele de stat au semnat o petitie prin care ii cer ministrului de Interne Rashid Nurgaliev sa verifice comportamentul politistilor care l-au retinut pe Stenin.

La randul sau, Uniunea Jurnalistilor din Rusia a atras atentia asupra abuzurilor politiei, intr-o declaratie publicata de site-ul sau oficial, cu titulul “Jos mainile de pe jurnalisti!”.

Cel putin 17 jurnalisti rusi au fost ucisi, in ultimii 10 ani, din cauza muncii lor, insa ucigasii au fost condamnati doar intr-un singur caz.

Presedintele rus Dmitri Medvedev a declarat luna trecuta ca incidentele violente din ultima vreme in care au fost implicati politisti submineaza autoritatea statului si starnesc furia populatiei.

Medvedev a ordonat Ministerului de Interne sa-si reduca personalul cu o cincime pana in 2012, in cadrul unei reforme mai ample a sistemului.

Autor: Valentin Dimitriu
De pe Ziare.com