Nationalist

Domnule Prim-Ministru Emil Boc,Domnule Preşedinte al României Traian Băsescu,

Domnule Avocat al Poporului prof.univ.dr. Ioan Muraru,

Domnule Preşedinte al Curţii Constituţionale Augustin Zegrean,
Impunerea CAS şi CASS pe drepturile de autor şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20% ne obligă pe noi, semnatarii acestei SCRISORI DE PROTEST, creatori şi deţinători de drepturi de autor, să protestăm cu fermitate şi să cerem Guvernului României, Preşedinţiei şi Curţii Constituţionale să corijeze o decizie care îi va face pe cei mai mulţi dintre deţinătorii de drepturi de autor să trăiască la limita de jos a subzistenţei. Atragem atenţia decidenţilor din Executivul României că vom folosi, până la rezolvarea cererii noastre, toate formele legale de protest, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
Nu avem de ce să fim impozitaţi de două sau chiar de trei ori în plus pentru creaţia noastră. Pe lângă impozitul de 16% pe veniturile din drepturile de autor, cât lua statul fiecărui creator până acum!, se vor adăga noi impozite sociale şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20%. Se vor impozita astfel 80% din orice contract pe drepturi de autor şi 75% din contractele pentru operele monumentale.

Guvernul României nu trebuie să pună noi biruri sociale pe creaţie pentru că astfel îi aduce pe mulţi creatori într-o situaţie de faliment social, economic şi financiar şi îi va determina pe foarte mulţi dintre aceşti creatori să părăsească România. Rezultatele acestor drepturi de autor nu sunt produse de serie, sunt produse unicat!, chiar şi atunci când un jurnalist ori un scriitor scrie un text critic la adresa guvernării sau a clasei politice. Creaţia fiecăruia dintre noi nu e mediată nici de Fisc, nici de cei de la putere, ci numai şi numai de o Instanţă superioară tuturora dintre noi. Operele noastre culturale, artistice, ştiinţifice şi info-educaţionale sunt unicat, taxate numai de talent, stil şi educaţie. Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?

În al doisprezecelea ceas, puteţi opri exodul de creiere din România şi sărăcirea celor care apără prin operele lor unice identitatea culturală şi spirituală a României!
Aţi putea face un pas înapoi pentru a face toţi un pas inainte!
Semnatarii Protestului:

Dan Mircea CIPARIU, scriitor, preşedintele Secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti

Andra ROTARU, scriitoare, editor coordonator www.agentiadecarte.ro
Cornelia Maria SAVU, scriitor, redactor revista “Cultura”
Mihai ZGONDOIU, artist vizual, vicepreşedintele Asociaţiei EURO CULTURART
Liviu ANTONESEI, scriitor
Nichita DANILOV, scriitor
Traian T. COŞOVEI, scriitor
Ştefania COŞOVEI, scriitoare
Mircea CĂRTĂRESCU, scriitor
Ana BLANDIANA, scriitoare
Romulus RUSAN, scriitor
Ion ZUBAŞCU, scriitor
Denisa COMĂNESCU, scriitoare
Nicolae PRELIPCEANU, scriitor
Ioan GROŞAN, scriitor
Ion MUREŞAN, scriitor
Maria RĂDUCANU, artistă (de jazz)
Şerban FOARŢĂ, scriitor
Marcel TOLCEA, scriitor
Victor Ioan FRUNZĂ, regizor de teatru
Andrei BĂDIN, jurnalist
Sorin ILIEŞIU, cineast
Mircea PRICĂJAN, scriitor, traducător, redactor revista “Familia”
Bedros HORASANGIAN, scriitor
Dorin TUDORAN, scriitor
Cristina CÂRSTEA, scriitoare
Mircea MORARIU, prof.univ.dr., critic de teatru
Read the rest…

 Profesorul de istorie Alexandru Moraru, roman basarabean si patriot, a avut bunavointa de a ne anunta aparitia cartilor “Maresalul Antonescu si Basarabia”, “Basarabia antisovietica” si “Victimele terorii comuniste din Basarabia”, carti in care se prezinta pe larg soarta romanilor sub ocupatia sovietica. Dupa cum am promis acum cateva zile le prezentam si noi cititorilor nostri prin intermediul prefetelor scrise de reputatul istoric Prof. Dr. Gheorghe Buzatu si de colonelul (r) Andrei Covrig. 

 Banu Maracine

Din Prefaţă la cartea lui Alexandru Moraru”Basarabia Antisovietică”Ed.Demiurg, Iaşi.2009

Profesorul Alexandru Moraru, specialist recunoscut şi apreciat în problemele de istorie contemporană şi de arhivistică, harnic editor al surselor trecutului, s-a impus mai cu seamă în ultima vreme graţie studiilor şi volumelor tipărite la Chişinău ori în Ţară, mai precis la Iaşi şi Bucureşti. În această privinţă, avem în vedere în chip aparte studiul Basarabia sub ocupaţia Kremlinului. Canibalismul provocat de sovietici (Documente şocante) şi volumul, în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Anatol Petrencu, Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia. 1941-1944. Culegere de documente.
Prezentul volum, rod al unor investigaţii de preferinţă şi de durată, reuneşte 150 de documente, depistate în Arhivele din Chişinău şi, în două cazuri, provenind din fondul personal al editorului (relativ la trecutul membrilor familiei sale victime ale urgiei staliniste), majoritatea copleşitoare a materialelor fiind inedite. Semnificaţia ştiinţifică şi documentară a materialelor este excepţională. Întrucât sunt puse în evidenţă fapte şi persoane de regulă ignorate până acum. Mai precis ies la iveală acele persoane care, în cadrul Basarabiei eliberate (1941-1944), s-au ilustrat pe frontul luptei anticomuniste, dar care ulterior, tocmai de aceea, în urma ocupării teritoriului dintre Prut şi Nistru de către forţele Armatei Roşii şi ale NKVD-ului şi integrării ţinutului în componenţa URSS, au fost judecate şi condamnate, la confluenţa anilor ´40-´50, la ani grei de temniţă ori mai ales la deportare în zonele îndepărtate „interne” ale Imperiului Roşu (de regulă, în Siberia sau în Asia centrală). Basarabenii surghiuniţi în atare condiţii s-au întâlnit cu ce-i care-i precedaseră, în urma amplei operaţiuni înfăptuită de NKVD în iunie 1941, în zilele care au precedat nemijlocit atacul Axei împotriva URSS.
Volumul ne plasează, aşadar, în plină epocă a Gulagului. Iar, prin deznodământul cauzelor surprinse, şi în etapa care a succedat rapid morţii lui I. V. Stalin – aceea a Dezgheţului. Cele mai multe documente datează din anul 1954, iar aspectele reflectate se reduc în fond la unul esenţial: corectarea, prin deciziile justiţiei, care şi câtă mai funcţionau în epoca post-stalinistă în Basarabia desprinsă cu forţa din cuprinsul Patriei-Mame în 1944, precum şi Nordul Bucovinei ori Ţinutul Herţei, mai apoi Insula Şerpilor[3], a destinelor frânate ale românilor dintre Prut şi Nistru.
Din motive pe care nu considerăm necesar a le detalia, faptele şi procesele desfăşurate în Basarabia Românească în cursul epocii staliniste le integrăm pe deplin Holocaustului Roşu, care a bântuit întreaga Ţară şi toată românimea. Dr. Florin Mătrescu, un specialist român stabilit în Germania şi recunoscut pe plan mondial prin amploarea şi temeinicia investigaţiilor sale, a furnizat următoarele date relativ la victimele Holocaustului Roşu pentru România în ansamblu:
a. Prizonieri de război în URSS 180 000
b. Ucişi în lagăre şi închisori 500 000
c. Ucişi în timpul colectivizării forţate: 200 000
d. Revoluţia din decembrie 1989 1 400
e. Mişcarea de partizani 10 000
f. Perioada ceauşistă 60 000
g. Basarabia şi Bucovina, ca teritorii înstrăinate 1 500 000
Total 2 451 400
Fără pretenţii exagerate, volumul colegului Alexandru Moraru este remarcabil prin dezvăluirile referitoare la tragedia individului sub zodia Răului absolut, altfel spus în Imperiul Gulagului, pe care Al. Soljeniţin, într-o creaţie literară de geniu, a impus-o definitiv şi în parametrii naturali oprobriului Umanităţii.
 Nu vom încheia înainte de a menţiona că perioada şi problemele de referinţă au beneficiat deja de contribuţii relevante apărute la Chişinău.
În sfârşit, felicitându-l pe colegul Alexandru Moraru pentru realizarea prezentului volum, trebuie să-i mulţumim pentru efortul şi izbânda sa ştiinţifică deosebită, după cum şi pentru cuvintele de bine ce ne sunt adresate şi care deschid această CARTE.

Dr. Gheorghe Buzatu
Iaşi, 19 august 2009 Read the rest…

I. ACŢIUNEA DE VERIFICARE A ZIDĂRIEI DIN SUBSOLUL CLĂDIRII FOSTEI SECURITĂŢI DIN CLUJ ÎN VEDEREA CĂUTARII RĂMĂŞIŢELOR PĂMÂNTEŞTI ALE CELOR 13 REZISTENŢI ANTICOMUNIŞTI UCIŞI ÎN 2 ŞI 5 APRILIE 1950

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Filiala judeţeană Cluj, organizează în ziua de miercuri, 18 august 2010, începând cu ora 10, acţiunea de verificare a zidăriei unor compartimente din subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj. Această operaţiune este efectuată în vederea depistării unui eventual gol de acces, obturat ulterior cu zidărie, spre o presupusă încăpere de formă dreptunghiulară, care se dezvoltă din fundaţia zidului de pe partea răsăriteană a clădirii. Din mărturiile unor foşti deţinuţi politici, din informaţiile transmise şi perpetuate în timp de către unele persoane care au lucrat în clădirea fostei Securităţi, se susţine ipoteza că cadavrele a 13 persoane, ucise în arestul Securităţii la începutul lunii aprilie 1950, au fost depuse într-o încăpere aflată în subsolul clădirii a cărei intrare a fost închisă după aceea cu zidărie. Configuraţia actuală a încăperilor aflate la subsolul imobilului, indică prezenţa acelui compartiment dreptunghiular despre care am amintit, acesta fiind practic o încăpere care în prezent nu are nici un gol de acces.
Securitatea din Cluj a funcţionat la începutul anilor `50 ai secolului trecut în imobilul situat pe str. Republicii nr. 23, astăzi clădirea adăpostind Palatul Copiilor. În imobil se află şi sediul Filialei judeţene Cluj a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Victimele sunt persoane care au activat în mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din zona Munţilor Apuseni. Toţi au fost arestaţi de Securitate în cursul lunilor februarie, martie şi mai 1949, fiind apoi condamnaţi, în mai multe loturi, de către Tribunalul Militar Sibiu, în cursul lunilor septembrie şi octombrie 1949. Pedepsele aplicate acestor persoane de către instanţa militară menţionată au variat, începând de la 15 ani de muncă silnică şi până la muncă silnică pe viaţă. După repartizarea condamnaţilor în diferite locuri de detenţie, din dispoziţia conducerii superioare a Securităţii Statului de atunci, între 12 februarie şi 15 martie 1950, aceştia au fost transferaţi la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. Gheorghe Pintilie (nume real Pantelei Bodnarenko), Directorul general al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, a dispus ca unii dintre indivizii care au fost consideraţi mai periculoşi şi “au tras cu arma în organele noastre” să fie supuşi unui regim mai aspru de detenţie. După cum se va vedea, toţi cei care au fost aleşi să beneficieze de un regim aşa-zis mai aspru de detenţie, în scurt timp au sfârşit prin a fi omorâţi la Securitatea din Cluj. Prin două adrese succesive, din 2 şi 5 aprilie 1950, emise de către Direcţia Regională a Securităţii Poporului Cluj şi semnate de şeful acestei Direcţii, colonelul Mihai Patriciu, adrese care poartă însă acelaşi număr de înregistrare, 17.007, se solicită Penitenciarului Tribunalului Cluj, următoarele: “Rugăm a preda delegatului nostru pe următorii deţinuţi care se află încarceraţi în penitenciarul dvs. şi care ne sunt necesari pentru cercetări… ”. În adresa din 2 aprilie, înregistrată la Penitenciarul Tribunalului Cluj cu nr. 2.707, sunt menţionate şapte persoane (Maxim Alexandru, Pop Alexandra, Angheluţă Mihai, Niţescu Nicolae, Robu Ioan, Vandor Victor şi Moldovan Simion), iar în adresa din 5 aprilie, înregistrată la acelaşi penitenciar cu nr. 2.764, sunt menţionate şase persoane (Picoş Florian, Florinc Mihai, Dalea Emil, Olteanu Emil, Bedeleanu Ioan şi Mărgineanu Petru). După ce au fost transferaţi la Securitate, toţi au fost executaţi în subsolul clădirii, unde atunci funcţiona arestul şi spaţiile special amenajate pentru torturarea celor arestaţi şi aflaţi în anchetă. Metoda prin care aceşti oameni au fost omorâţi o cunosc doar cei care au fost desemnaţi să execute aceste crime, aceştia fiind cadre operative ale Securităţii din Cluj, care au acţionat din ordinul direct al colonelului Mihai Patriciu, unul dintre cei mai mari criminali ai României comuniste. Criminalul Mihai Patriciu, care a fost şeful Securităţii din Cluj în perioada august 1948 – ianuarie 1951, a trăit liniştit în Cluj până în anul 1996, când a decedat, dar după 1989 nimeni însă nu i-a cerut în mod oficial socoteală pentru zecile de vieţi luate şi sutele sau miile de destine umane distruse.
Eventuala descoperire a rămăşiţelor pământeşti ale celor 13 persoane ucise şi depuse în subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj, implică, conform legislaţiei în vigoare, deschiderea unei cercetări penale, care este de competenţa exclusivă a Parchetului Militar, acesta urmând să fie sesizat în legătură cu acest caz de către CICCR. În varianta în care victimele nu vor fi descoperite în urma acestei acţiuni, organele abilitate ale statului au obligaţia şi datoria să continue cercetările pentru a identifica pe toţi criminalii implicaţi în aceste omoruri şi apoi de a găsi şi reda familiilor şi urmaşilor celor ucişi, osemintele acestora. În concepţia CICCR, toate crimele înfăptuite de Securitate în timpul regimului comunist sunt crime împotriva umanităţii, această încadrare juridică nefiind încă recunoscută de legislaţia românească.Operaţiunile din interiorul clădirii fostei Securităţi din Cluj vor fi coordonate, la cererea AFDPR, de către domnul dr. Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, secondat de arheologii Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, cei trei alcătuind echipa de arheologi voluntari a CICCR. La faţa locului va fi prezent şi domnul Marius Oprea, coordonatorul CICCR, precum şi domnul dr. Traian Neamţu, preşedintele Filialei judeţene Cluj a AFDPR, alături de care se vor afla şi alţi foşti deţinuţi politici.Operaţiunile tehnice de verificare a zidăriei precum şi lucrările ulterioare de refacere a suprafeţelor afectate vor fi executate benevol, fără nici o obligaţie din partea iniţiatorilor acestei acţiuni, de către firma RH TRUST din Cluj, care aparţine domnului inginer Horea Dan, fiul unui fost deţinut politic. Scopul urmărit de toţi cei implicaţi este aflarea adevărului şi lămurirea, fie şi parţială, a acestei importante şi apăsătoare chestiuni. Dacă s-ar căuta dreptatea, după lege, ar însemna căutarea şi pedepsirea vinovaţilor care mai sunt încă în viaţă. Ar fi ultimul lucru care i-ar mai putea afecta, deoarece cei care mai fac încă umbră pământului trăiesc în continuare liniştiţi şi fără mustrări de conştiinţă, fiind ocrotiţi de stat şi răsplătiţi cu pensii mai mult decât confortabile. Read the rest…

Aproape incredibil, dar adevărat: Paul Goma, autorul romanului „Din Calidor”, în care descrie cu o deosebită căldură Basarabia copilăriei sale, a acceptat să revină acasă, după o absenţă de 66 de ani. Cel mai cunoscut disident român şi scriitor cu renume internaţional, Paul Goma, a primit bucuros invitaţia Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova de a reveni în locurile natale. Celebrul scriitor şi militant anticomunist este aşteptat la Chişinău pe 2 octombrie 2010, exact în ziua când va împlini 75 de ani.

Un eveniment de rezonanţă culturală şi politică

Născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, judeţul Orhei, în familia învăţătorilor Eufimie şi Maria, Paul Goma s-a refugiat în 1944 în România în speranţa de a se salva de urgia ocupaţiei sovietice. Spirit rebel, nonconformist, a suportat teroarea bolşevică şi în România, a fost închis în puşcării comuniste, iar în 1977 a emigrat împreună cu soţia şi fiul în Franţa, cerând azil politic. De atunci, nu a venit nici în România, nici în Basarabia, astfel încât vizita lui la Chişinău şi în satul natal, Mana, Orhei, va fi cu certitudine un eveniment de largă rezonanţă culturală şi politică.

Amintim că pe 2 octombrie 2009 Asociaţia Hyde Park a cerut organelor competente din Republica Moldova să acorde în regim de urgenţă cetăţenia Republicii Moldova scriitorului Paul Goma şi membrilor familiei acestuia. Iar în vara lui 2010 Uniunea Scriitorilor din R. Moldova i-a trimis o invitaţie de a veni la Chişinău. În ziua când a primit această invitaţie, pe 22 iulie, Paul Goma a scris în jurnalul său rânduri tulburătoare: „După-amiază, mi-a venit o scrisorică din Basarabia: US mă re-invită la o călătorie – „în ospeţie”, se zice pe la noi. Academia, Biblioteca Naţională, Biblioteca din Mana (aşa!) organizează lansări de carte, întâlniri cu cititorii, cu prilejul împlinirii a 75 de ani (…) Mihai Cimpoi care semnează invitaţia mă anunţă că Mihai Ghimpu a aprobat propunerea de a mi se decerna „o înaltă distincţie de stat”, iar Primăria vrea să-mi acorde cetăţenia de Onoare a oraşului Chişinău. (…) Oare nu visez? Să se materializeze visul nostru – al Anei, al lui Filip – de a avea, totuşi, o ţară? Cu neamuri cu tot? O, Doamne. Fă să se realizeze”. Răspunsul lui Paul Goma la invitaţia Uniunii Scriitorilor din RM e la fel de entuziast: „Primesc, bucuros, să călătoresc la Chişinău”.

„Voi fi având dreptul la cetăţenia moldovenească?”

Paul Goma speră că, în sfârşit, i se va acorda cetăţenia Republicii Moldova: „M-am născut în 1935 în Basarabia, deci am dreptul să pretind… reîncetăţenirea – că tot sunt eu apatrid din 1977”. Dar nu poate scăpa totuşi de îndoieli: „Voi fi având sau nu dreptul la cetăţenia moldovenească, împreună cu familia? Voi fi având dreptul la un adăpost la mine acasă, acum, la bătrâneţe?”.

Preşedintele USM Mihai Cimpoi a declarat pentru JURNAL că l-a bucurat răspunsul afirmativ al lui Paul Goma la invitaţia de a reveni acasă şi că vor fi pregătite simpozioane, conferinţe, lansări, adică „un buchet de manifestări” consacrate lui Paul Goma, „fiindcă e vorba de revenirea la baştină, la izvoare”. Totodată, Mihai Cimpoi subliniază că e necesar „să se rezolve şi chestiunile birocratice” privind acordarea cetăţeniei şi a unui paşaport moldovenesc lui Paul Goma. Precizăm că lui Goma i-a fost ridicată cetăţenia României în 1977, iar în 1981 el a refuzat cetăţenia franceză, având şi în prezent statutul de „refugiat politic stabilit în Franţa”.

Mihai Cimpoi ne-a comunicat că a adresat Preşedinţiei R. Moldova o scrisoare cu rugămintea de a i se acorda în regim de urgenţă cetăţenie moldovenească lui Paul Goma. Deocamdată, la USM nu a parvenit un răspuns. „Preşedintele interimar Mihai Ghimpu este plecat, va reveni peste 10 zile şi sperăm că vor fi făcute toate actele, iar Uniunea Scriitorilor va fi ajutată să asigure cheltuielile legate de vizita lui Paul Goma”, susţine Mihai Cimpoi.

Pe de altă parte, preşedintele Asociaţiei Hyde Park Oleg Brega, care a cerut cu un an în urmă să i se acorde urgent lui Goma cetăţenie moldovenească, îşi exprimă îngrijorarea că cei care îl invită acum la Chişinău încă nu au pus la punct toate detaliile în legătură cu revenirea scriitorului în Basarabia. „Ce-i oferim noi lui Goma? Mă tem ca după toate simpozioanele şi conferinţele să nu-l lăsăm undeva la gară”, ne spune Oleg Brega.

La Mana nimeni nu ştie de sosirea lui Goma

Vestea despre sosirea lui Goma la Chişinău s-a răspândit deja, mai ales prin capitală – toţi cei care o aud rămân şocaţi. „Goma?! Vine Goma?!” Cu siguranţă, Paul Goma este exilatul basarabean cel mai aşteptat în Basarabia.

Din păcate, însă, organizatorii vizitei disidentului încă nu au un plan concret de promovare a evenimentului. În satul Mana, de exemplu, nimeni încă nu ştie de „revenirea acasă” a lui Paul Goma. Nu ştiu nimic cei care locuiesc în casa părinţilor lui. Nu ştiu nimic cei 40 de copii care învaţă la şcoala din satul natal al scriitorului. Nu ştia nimic nici educatoarea Lilia Popescu de la grădiniţa din Mana (o grădiniţă cu 21 de copii), fiindcă nu a fost anunţată de nimeni. Când i-am spus vestea, s-a bucurat: „Vine Goma?! Îl vom primi cu toată căldura. Noi în fiecare an, de ziua lui, facem simpozioane la şcoală, o dată am făcut o manifestare şi la grădiniţă. Vom organiza o întâlnire şi pe 2 octombrie. Nu ne vine să credem că va fi printre noi”.

Paul Goma este autorul a 30 de volume, dintre care menţionăm „Ostinato” (1971), „Gherla” (1976), „În cerc” (1977), „Garda inversă” (1979), „Culorile curcubeului ‘77” (1979), „Patimile după Piteşti” (1981), „Soldatul câinelui” (1991), „Bonifacia” (1986), „Din Calidor” (1987), „Arta refugii” (1990), „Astra” (1992), „Sabina” (1991), „Amnezia la români” (1995), „Justa” (1995), „Jurnale” (1997-2004), „Basarabia” (2002), „Săptămâna roşie: 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia şi Evreii” (2003).

Pe 9 aprilie 2010, scriitorul nota în Jurnalul său: „Am mai scris, repet: fiind convins că nu există viaţă după asta, mi-am făcut viaţa de acum ca pe unica şi ultima şansă de a face ceva. Ştiu, pre-ştiu că în acest an, 2010, voi pleca. Dacă se va întâmpla pe 2 octombrie, voi primi „evenimentul” ca pe un dar, ca pe o floare – „cu prilejul împlinirii a 75 de ani”. E greu să comentezi astfel de rânduri. Sperăm din toată inima că ele nu sunt o premoniţie. Şi îl aşteptăm la sărbătorile Goma din Basarabia.

Irina Nechit

Sursa: Basarabia 91

Dragi prieteni,

Suntem bucurosi sa va facem cunoscut un nou proiect al Asociatiei pentru Memorie Identitara “Carpatii”, in cadrul caruia dorim sa ne asociem cu Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”.

Este vorba de restaurarea, conservarea si valorificarea memoriala si muzeala a unei case taranesti, identificate de noi in satul Izvoarele (fost Ruptura), din comuna Bahna, judetul Neamt.

Dupa cercetarile efectuate, casa dateaza din jurul anului 1860, fiind construita in tehnica traditionala a paiantei (“valatuci” – conform dialectului local), posedind o prispa sub forma de ceardac, foarte bine conservata, precum si obisnuitul “chillier” (odaita joasa si intunecoasa, situata in spatele casei, sub aplecatoarea acoperisului). Casa nu a suportat nici un fel de interventii modernizatoare, pastrind intacta o arhitectura taraneasca care rareori mai poate fi intalnita atat in satul Izvoarele, cat si in intreaga regiune, datorita parasirii acestui stil, de-a lungul timpului, si adoptarii altor modele arhitecturale. De asemenea, casa pastreaza inca in interior o serie de obiecte de mobilier, uz casnic sau vestimentatie taraneasca, dar si obiecte care amintesc de mobilierul targovetilor de alta data.

Din aceasta perspectiva, apreciem ca imobilul prezinta o valoare etnografica foarte mare.

O importanta deosebita a acestui imobil este cea istorica si memoriala.

Casa a apartinut lui Constantin Paduraru, fost subprefect al judetului Roman si fost detinut politic anticomunist, anterior apartinind socrilor acestuia.

Constantin Paduraru a fost participant activ la miscarile studentesti anticomuniste din perioada anilor 1921-1925, de unde i se tragea in sat si porecla “Studentul”.

El a facut parte din organizatia politica nationalista Liga Apararii National-Crestine, pana in anul 1927, cand s-a alaturat Legiunii Arhanghelul Mihail, intemeiate de Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota si alti cativa tineri. Read the rest…